În drumul meu spre vindecare

 

Nu există nici un manual de pregătire pentru momentele cruciale din viaţa asta. Bucuriile compleşitoare sau suferințele devastatoare pe care le simțim, la un moment dat, nu pot fi anticipate sau învățate dinainte.

 

12 este o cifră magică. De atâţia ani am avut nevoie pentru a-mi găsi puterea să aştern aici câteva rânduri. Mi-a fost greu să-mi adun gândurile, mi-a fost chiar teamă de propriile emoţii în care cuvintele refuzau parcă să se înlănţuiască, cu momente de abandon în care, deşi îmi doream o cale de întoarcere, am ales conştient să fug de lume vlăguită fiind trup de suflet şi suflet de trup, să mă izolez cu bună ştiinţă şi să astept terapia timpului.   

 

Pierderea soţului meu, acum 12 ani, ne-a lovit pe mine şi fiul meu, la vremea aceea un puşti de 4 ani jumate, fără avertisment și ne-a zguduit în profunzime noţiunea şi perceptia şi realitatea. Am simțit adânc fiecare emoție, de la furie, deznădejde și disperare până la tristețe, iubire pierdută și dor şi abia în timp am acceptat că nu există o rețetă universală în faţa pierderii şi că fiecare persoană are propriul drum spre vindecare, sau aşa cum îmi place mie să-i spun… DEVENIRE…  în faţa întunericului.

Renăscut în Abis

Deşi vulnerabilitatea nu este comodă, încă învăţ că nu este nici semn de slăbiciune, ci de curaj și autenticitate.  Într-un moment în care viața mi se părea o pictură sumbră, am redescoperit că arta îmi poate fi şi scut și călăuză în drumul personal spre DEVENIRE / transformare. Pictura mi-a redevenit, după foarte mulţi ani, dans al culorilor și al sentimentelor, oglindă a sufletului în care durerea și bucuria se întrepătrund într-o armonie tulburătoare şi magică, descoperind astfel o nouă formă de expresie și o sursă inepuizabilă de eliberare, împlinire şi iubire de sine!

În călătoria mea am aflat că pot găsi bucurie și lumină chiar și în mijlocul suferinței. Am descoperit că iubirea și amintirile rămân mereu vii și că putem onora viaţa prin modul în care trăim, visăm, iertăm și manifestam iubirea în continuare. Sper ca povestea mea de transformare să aducă inspirație și sprijin celor care trec prin momente dificile și să le amintească faptul că sunt mai puternici decât cred și că lumina străluceşte întotdeauna în întuneric!

 

Eu vă mulţumesc din toată inima că îmi dăruiţi din timpul vostru citindu-mă. Despre „dulcegăriile pline de culoare”  în care m-am regăsit de ceva vreme puteţi citi pe site-ul Uniunii Ziariştilor Profesionişti din România și pe New and Abstract. 

Fragmente din devenirea mea găsiţi și pe paginile mele de INSTAGRAM şi FACEBOOK dedicate artei, pe care vă rog, cu recunoştinţă, să le apreciaţi cu un like, follow, comentariu.  💖💖💖

Sprijinul vostru mă onorează. Fără susţinerea voastră, arta mea ar fi doar un gest singural, dar cu voi devine un dialog frumos între culori, forme şi suflete. 

 

P.S.: la acest moment, bucătăria îmi este atelier plin de culoare, iar aragazul prea bătrân pentru dulci încercări. Cu toate astea îmbrăţişez ce îmi dăruieşte clipa şi sunt deschisă către infinite oportunităţi ! 

P.P.S.: Site-ul destinat artei se află în construcţie, inclusiv secţiunea destinată shop-ului. Toate lucrările mele pot fi vizibile pe Instagram, iar dacă ceva vă încântă privirea şi doriţi să achiziţionaţi, îmi puteţi lăsa un mesaj AICI sau direct pe Instagram.