O poveste si o frittata

Acum ca m-am intors din mini-vacanta de Paste, ma vad oarecum datoare sa recuperez din urma povestea lasata intr-un final pe mainile altora.. asta vinerea trecuta... 

Da-ncep cu joi, ca asa-i frumos: In ziua aia m-am apucat si eu ca tot omul sa vopsesc oua... ca asa e bine si asa se face ?! Cumparasem de luni un pachet cu vopsea de oua... cica se numeste Alex si oul de aur   :)))  sau cel putin, cu mintea incrucisata, asa imi aduc eu aminte. Toaletate, fierte si apoi, ca la vopseaua clasica, pregatite pentru baia de culoare.. Desfac cutia lui Alex,  scot o pereche de manusi si-mi zic: "mooomaa cata darnicie din partea lui".. Mi le mulez bine pe maini si, ofc ca o dama bine ce sunt, iau lingura de lemn si, tacticoasa cu manusi evident, transfer ouale dintr-o cratita in alta pentru curcubeu :)) Si uite asa, m-am uitat vreo 3 minute la oua, care din albe ce erau tot mai albe se faceau... si plina de pitici dupa vreo 5 minute, mi-am zis ca-i timpul, ca eu si Alex, sa dam arama pe fatza ! Sunt un mare fan instructiuni...:)))) bine ca nu trebuie sa ma joc cu niste volti dupa carte.. ca imi faceam un mocca permanent zilnic.. Iau hartiuta aia bine ascunsa in plic si citesc... "bla, bla, folositi manusile, luati plicul cu vopsea, agitati-l bine, apoi turnati cate o picatura pe fiecare manusa, luati un ou si rostogoliti-l in palme pana se acopera cu vopseaua si se usuca, pentru maxima 4 oau :)))) Pai Alex n-ai gura sa strigi?  Eram curata ca lacrima lui Ovidiu, dar purtam manusile asa de fason. Apoi mi-a venit in minte celebra fraza: "ciocu' mic, ca noi suntem la putere !!"  ofc, gaina cu ouale ei albe, nu eu cu Alex si oul de aur ! Asta asa... pentru cei care nu stiu ce-i aia vopsea de oua (sigur mai sunt din astia ca mine, care vopsesc oua zilnic ) ca eu sigur m-am lecuit .. learning by doing - the new stuff !! 

Vineri incercam, dimineata pe la un 7, sa vorbesc despre reteta coafata de cozonac: o variatiune pe aceeasi tema, doar ca fara coafeza (lingura), ci cu hair stylist (mixerul). Adica.... ce va povesteam in  reteta de cozonac la Etapa 1.. totul la mixer. Urma sa dau un anunt bomba mai pe seara, gen: "cozonacul care se face singur !!" :)))  bla,  bla.... dar nu a durat mai mult de 6 ore nebunia ! Intre timp a urmat un program scurt pentru patrie, apoi un drum la coafor. Ani cu foarfecul de tuns iarba ma astepta. M-am asezat pe scaun si-i zic "doar varfurile, stii tu ..". Langa mine, o doamna respectabila, ce-si facea niste suvitze blonde, pe un par aproape perfect... incepe spre deliciul celor din jur sa povesteasca .. o reteta.. Dintr-o data si spre deliciul meu :)) Era o reteta de cozonac pe care urma sa o pregateasca viitoarea nora :)) Au urmat niste zambete, suspine, cu gandul la nurori - nurori goscodine :)) . Mi-am zis in sinea mea "acu'i musai sa-mi testez vitejia la scrisul de mana". Ii zic lui Ani StoP! , imi scot un ruj si-un bon de casa ... nu de alta pixul era undeva, dincolo de granita peste care puteam trece prin geanta,  si-ncep sa scriu...oua, faina, drojdie, ciocolata... si dupa vreo 10 minute..  imi zice Ani: "am terminat !" wtf ??? come on fato, baga foarfecul si da-i pana baga cozonacu la cuptor... si uite asa, mi-am notat tot mah toot ! :))... M-am ridicat brusc, undeva pe la un "180 grade pentru 1  ora", am vazut doar cat par mi-am lasat pe jos... si ofc mi-am admirat vitejeste in oglinda  freza - periuta - cul :)) Mi-am aruncat tenesii in masina, ca balaurul cu sapte capete ce-si arunca buzduganul in poarta palatului, doar ca sa stie masina ca vin eu si nu un baietoi... :))) M-a primit saraca si-am plecat impreuna la market.. Acolo puteam sa arunc si cu barda, ca nu se dadea nici unul la o parte, tare urata zi... Dar ma rog, n-a durat mult, c-am primit un telefon de departe, am cedat cosul unui shopping maniac si am accelerat. Acasa, in fine, s-a dus maiaua cozonacului meu minune pe gatlejul ghenei, ca nu-mi mai ardea la ora aia de nici un cozonac... Cert e ca nici nu-mi amintesc cand am strabatut cei 300 km distanta. Ma astepta piciul meu in batatura, suspinand ca buni e putin bolnavioara. 

Asa ca pentru mine, sarbatoarea asta a insemnat multumiri catre Dumnezeu ca mama este bine, si musai va fi fff bine, familia si rudele sunt ok, toate la locul lor. Si mi-am amintit vorbele mamei de alta data:  "chiar daca iubirea nu vindeca nici o boala, macar alunga un gram de suferinta!" Imi stau lacrimile-n barba, dar sunt baiatul lu tata si nu mai plang. In rest, liniste si pace ... ceea ce va doresc si voua ! 

Si acum sa revin la prima fraza din pomelnic... Saptamana trecuta vorbeam cu my friend, Raluca, despre reteta mea de cozonac cu ea la aparate.. Avea toate detaliile, plus alea de dimineata... cu mixat toate ingredientele in etapa 1... si pentru ca eu m-am abtinut sa-mi var nasu-n cozonaci, mi-a trimis Ralu o imagine cu finalitatea ei: o pereche de cozonaci minunati.... Nu pot decat sa ma bucur nespus si sa o felicit din toata inima ! Bravo Ralu !

Later edit (dupa o zi):  Acum am deschis mail-ul si nu pot sa nu va incant si pe voi cu acesti minunati cozonaci ai Amaliei (multumesc frumos pentru poze si pentru 'probatoriul' retetei de cozo). Felicitari ! Arata minunat !

Azi, eu nu ma laud decat cu o frittata cu legume si niste muschiulet eco de pucelus.. Mai degraba vreo 6 oua batute bine, amestecate cu 100 g muschi de porc, jumatate ardei verde, o legatura de ceapa verde, niste marar proaspat, toate astea puse intr-o tava (o steluta siliconata am folosit eu)... unsa cu unt si pudrata cu un praf de malai...la cuptor pentru 30 minute la 190 grade... Un deliciu impartit frateste pe din 3 :)) 

Acum va pup pe toti si va multumesc pentru urarile de bine.. Hristos a inviat !  

Voi cum ati petrecut de sarbatori ???