Corabioare la Marea Neagra

I'm back ! Cu forte proaspete, c-un bronz de Marea Neagra, cu un zambet deocheat ca-ncep iar munca, urmand sa trec curand si la "aparate" .. ! Si unde-i mai bine ca acasa? Ptiu si ce dor mi-a fost ;)) Am lipsit motivat ce-i drept, fapte prea multe nu s-au intamplat, doar soarele mai insangera din cand in cand un capat de cer, in timp ce ploaia a adus cu ea pe un joi, taceri prelungite parca din alta lume pustiind nisipul de pretutindeni.

Cu rezervare in Neptun, ca Mamaia mi se pare demult o Pamela Anderson in zilele noastre.. hmm nu mai e ce-a fost candva..  Io una v-as sugera, daca aveti ganduri cu Marea anul asta si-n urmatorul deceniu.. ocoliti Mamaia ;), sau rectific inchideti ochii la alge, chestii, trestii, comportamente negre :)..  N-am mai vazut-o de sa tot fie 5 ani, plecarea asta fiind asa pe nepusa masa, gandindu-ma ca niste vitamina D nu strica sa ne bata-n cap pe fiecare... de oriunde, nu ?! Iar show-ul 'serviciilor de calitate trebe' sa continue .. ;)  Ne-am lovit de ospitalitatea fara margini a receptionerilor si ospatarilor lipsiti de orice legatura cu realul in care se-ntamplau atat de multe incat ar fi absurd sa mai inventeze cineva ceva, intreaga lor infatisare aratand ca modul lor de a intelege lucrurile nu era doar vorbe goale, ci felul lor de a fi. Dar thanks tie Mare Sef al lor ca nu sunt toti la fel ;)

Am facut castele de nisip, am intrat cu capu-n apa, ne-am balacit, expus la soare, eu putin si intre orele alea 'recomandate de medic', ca primisem de cum am ajuns telefoane... "Bah incepe codul galben de joi!". Si na, nu puteam sa nu fur din insolatia si arsita soarelui.. dar doar putin ;) Joi, cand ploaia ne-a tintuit prizonieri in camera, am raspuns la torba cu "de ce" -uri a lui Edi si fu maxim de interesant sa-l aud pe M. explicandu-i de ce e cerul albastru si nu toate d-rele poarta intregul costum de baie ;)) in fine.. asta-i alta poveste ..

Ne-am sacrificat, marcand inceputul timid al unei cresterei economice, mancand kg de inghetata, tone de porumb fiert si pizza..  la greu ;) Ca o recomandare as indrazni sa numesc restaurantele Mediteraneo si Rosemarie  - cel din urma pentru cea mai buna pizza d'acolo, definitely!  Dar nici eu n-am plecat cu mana goala la mare, ci mi-am luat corabioarele cu mine, dupa care am strigat pe FB dupa reteta din toti rarunchii, dar nu m-auzit nimeni ;) Si dupa ce-am mancat vreo ..hmm le-am cam pierdut numarul .. zeci de corabioare cumparate de la brutaria din colt - absolut minunate ca sa-mi deconspir ispita -, am indraznit sa o rog pe mama sa redeschida magicul ei caietel ;) Si am primit un mesaj cu cea mai tare descoperire epocala .. reteta de corabioare ;) Grozave, un best of al dulcegariilor easy to make! Sa se linga pe bot brutarul din colt, ca nu-i mai calc pragul, ever! Parol, ca mint.. doar pentru paine!

Ia notati va rog asa:
300 grame faina, 150 grame zahar, 200 grame unt rece, 2 galbenusuri, 1 lingura cu apa rece, 1 lingura esenta de vanilie, 1 praf de sare, 80 grame stafide, 50 grame nuci macinate.

Puneti ingredientele intr-un vas, cu exceptia stafidelor si nucilor, si framantati repede aluatul, fara sa-i permiteti untului sa se moaie la atingerea delicata a manusitelor voastre. Untul musai sa fie rece, ca altfel ati incurcat-o... vi se lipeste corabia de maini, ce mai ..

Adaugati stafidele si nucile macinate, amestecati bine si formati o bila pe care o bagati in frigider pentru o ora.

Dupa timpul ala scurs, presarati faina pe masa de lucru si intindeti aluatul cam de 1,5 - 2 cm grosime.

Cu ce forme aveti la indemana, delimitati-i soarta aluatului si oricum ar arata, ca minunate sunt - va jur pe Arca lui Noe - le predati cuptorului preincalzit la 180 grade pana sunt gata! Nu m-am uitat la ceas, ca aveam si bagaje de facut, dar sa fi fost vreo 30 minute ?? Poate imi spuneti voi.. Nu uitati sa puneti o foaie de copt in tava si s-o pudrati cu faina! Oricum ideea e ca nu trebuie sa fie rumene, ci doar patrunse.. apoi bagate pana-n gat in praf de stele alb, adica zahar praf si gata!

Sunt atat de fragede incat vi se topesc in gura. Daca nu v-ati lovi cu limba de-o stafide ati fi intr-o permanenta visare la savoarea cu care tocmai v-ati intalnit! Sunt si mai minunate a doua  - a treia zi - daca mai apuca sa vada la ochi lumina din zilele astea ;)