Bucataria este viata lui Jakob Hausmann, un altar unde dorintele si visele i se materializeaza in minuni gastronomice, fara echivoc! Cam asa am vazut eu lucrurile joi, cand Restaurantul Mica Elvetie si-a deschis oficial terasa pentru acest sezon.. 'pictata' cu gazon, cateva flori de primavara, unde puteai respira aer proaspat, 'necosmetizat' de oxigenul cosmopolit al unui Bucuresti supra aglomerat. Acolo a fost un show in toata regula, care, dupa umila mea parere, poate starni chiar si invidia magicienilor care pun in scena spectacole de iluzionism si magie neagra ;) pana cand le este descoperit secretul, apoi.. pauza!
Gastronomia moleculara in schimb nu se bucura daca 'u didn't get it', nicicăcum! Ci iti ofera posibilitatea crearii unui mini lab in propria bucatarie, dupa scurte cautari pe www a unor kit-uri de Molecular Cuisine. La Mica Elevetie, Jakob Hausmann a creat in acel spatiu intim ce-l defineste atat de bine, o experienta / un parcurs a unei istorii culinare, o senzatie de teatru, in care, desi el e si actor si regizor.. iti lasa impresia ca tu esti interpretul principal..
Si uite asa, ajungi.... sa asculti si sa intelegi lectiile povestite in 3 limbi de Jakob, sa-ti doresti in sinea ta o executie proprie fara cusur a temelor, sa patrunzi si sa te joci pe acest imens teren de experimentare si creatie, sa ramai maxim de surprins cand vezi ca dorinta de a savura o cremoasa inghetata de ciocolata sau capsune cu carpaccio de ananas ti-e satisfacuta in doi timp si trei miscari, nu ca la mamii acasa, ci cu azot lichid dom'le, folosind fix racirea rapida cu azot lichid... acele cristale de gheata nemaiavand timp sa se formeze.. hmmm..
Si dupa un asa deznodamant cremos, fitzos si dulce, pici fix in fund.. fascinat fiind;), apoi e musai sa te ridici, sa savurezi si sa contempli iar aroma pura / inghetata si contaminanta ;), sau cel putin 'cazatura pe spate' au executat-o cu mare talent 'ai doi motani nazdravani care-au urlat si fulgerat/alergat si cochetat cu molecular cuisine..;) Tineri clienti in devenire, pls!! ;)
Gastronomia asta moleculara pe mine una ma surprinde si ma incita mai mai sa picur nitel azot in cratita, chiar daca n-am avut legaturi prea stranse, prin liceu, cu eprubeta, si singurele explozii / fumurii argintii, s-au petrecut cand am incurcat un vas de sticla cu unul de yena ..aveam 8 ani atunci, nu dati cu barda, pls ;).
Dar promisiunile transferurilor stiintifice, a texturii pe care o capata uleiul de masline picurat de Jakob cu o pasiune mai mare decat mica Mare elvetie, intr-un 'bol magic de cristal' plin cu azot lichid, m-au facut sa-mi doresc extrapolarea celor citite pe diagonala la orele de fizica si chimie.. no bine dupa un studiu serios, ca nu-mi pun eu pielea la saramura asa rapid, stupid si usor fara un studiu comparat.. fizica, chimie, instructiuni kit ;) Al meu e pe vine, deci fix curand voi face si eu asa ceva ;)) Asta daca o sa-mi ramana degetele la locul lor, ca sa va pot descrie incrucisat.. ce, si cum s-au petrecut lucrurile 'la palat' ;)
Gastronomia moleculara in schimb nu se bucura daca 'u didn't get it', nicicăcum! Ci iti ofera posibilitatea crearii unui mini lab in propria bucatarie, dupa scurte cautari pe www a unor kit-uri de Molecular Cuisine. La Mica Elevetie, Jakob Hausmann a creat in acel spatiu intim ce-l defineste atat de bine, o experienta / un parcurs a unei istorii culinare, o senzatie de teatru, in care, desi el e si actor si regizor.. iti lasa impresia ca tu esti interpretul principal..
Si uite asa, ajungi.... sa asculti si sa intelegi lectiile povestite in 3 limbi de Jakob, sa-ti doresti in sinea ta o executie proprie fara cusur a temelor, sa patrunzi si sa te joci pe acest imens teren de experimentare si creatie, sa ramai maxim de surprins cand vezi ca dorinta de a savura o cremoasa inghetata de ciocolata sau capsune cu carpaccio de ananas ti-e satisfacuta in doi timp si trei miscari, nu ca la mamii acasa, ci cu azot lichid dom'le, folosind fix racirea rapida cu azot lichid... acele cristale de gheata nemaiavand timp sa se formeze.. hmmm..
Si dupa un asa deznodamant cremos, fitzos si dulce, pici fix in fund.. fascinat fiind;), apoi e musai sa te ridici, sa savurezi si sa contempli iar aroma pura / inghetata si contaminanta ;), sau cel putin 'cazatura pe spate' au executat-o cu mare talent 'ai doi motani nazdravani care-au urlat si fulgerat/alergat si cochetat cu molecular cuisine..;) Tineri clienti in devenire, pls!! ;)
Gastronomia asta moleculara pe mine una ma surprinde si ma incita mai mai sa picur nitel azot in cratita, chiar daca n-am avut legaturi prea stranse, prin liceu, cu eprubeta, si singurele explozii / fumurii argintii, s-au petrecut cand am incurcat un vas de sticla cu unul de yena ..aveam 8 ani atunci, nu dati cu barda, pls ;).
Dar promisiunile transferurilor stiintifice, a texturii pe care o capata uleiul de masline picurat de Jakob cu o pasiune mai mare decat mica Mare elvetie, intr-un 'bol magic de cristal' plin cu azot lichid, m-au facut sa-mi doresc extrapolarea celor citite pe diagonala la orele de fizica si chimie.. no bine dupa un studiu serios, ca nu-mi pun eu pielea la saramura asa rapid, stupid si usor fara un studiu comparat.. fizica, chimie, instructiuni kit ;) Al meu e pe vine, deci fix curand voi face si eu asa ceva ;)) Asta daca o sa-mi ramana degetele la locul lor, ca sa va pot descrie incrucisat.. ce, si cum s-au petrecut lucrurile 'la palat' ;)
Dezbracate de secrete, Molecular Cuisine si show-ul ca la carte sustinut de Jokob, au purtat acu mai bine de un veac tresele unui <*** experiement lansat de Nicholas Kurti in 1969 cand a tinut la Royal Society in Marea Britanie o prelegere intitulata "Fizicianul in bucatarie"- pe care a sprijinit-o ulterior cu demonstratii ce aratau modul in care fizica si chimia pot interveni in prepararea hranei. Dacă Nicholas Kurti este inventatorul conceptului şi al expresiei, adevăratul său pontif este chimistul francez Hervé This. Prieten şi colaborator al lui Kurti, acesta e autorul unor cărţi best-seller şi a nenumărate articole în reviste. De dragul anecdotei, amintim că This e omul care a reuşit să des-fiarbă un ou (!); procesul a durat trei ore şi a fost realizat cu ajutorul boro-hidrurii de sodiu, care desface legăturile formate în timpul încălzirii între moleculele de proteine. Tot el a calculat că se pot produce 24 de litri de maioneză folosind un singur gălbenuş de ou şi a inventat felurite mâncăruri extraordinare, cum ar fi "ciocolata bătută", un fel de frişca, dar făcut din ciocolată!***> sursa google!
Si cam asa s-au petrecut lucrurile acolo. Dupa salata asta cu mozarella, rosii, busuioc si fragmente/nu picaturi de ulei de masline inghetat maximal in azot, a urmat o crema fina de broccoli, si inca ceva ce se pregatea a fi minunat...
... da io nu-mi aduc aminte ce, ca fii-miu si Madalin - pe care l-am revazut cu mare placere, au fost degustatori principali, Eduard.. mai cu seama ca s-a simtit pe teresa Elvetiei ca la el acasa, parol.. ;).
A urmat apoi un pui gatit Sous Vide, adicatelea "sub vid", pa persoana unor 'sani' giganti de pui, acompaniati de mirodenii fel de fel, impachetati in vid si gatiti in apa la o temperatura controlata exact. Pregatita la modul asta, puiutul ala si-a aratat pentru prima data adevarata valoare in fata mea.. un gust perfect, o aroma profunda, o savoare de invidiat si toate vitaminele la-ndemana. Faza misto e ca dupa gatire, metoda permite conservarea la rece a alimentelor pana la 3 saptamani ;) Iar portiile pot fi regenerate dupa nevoie, fara nici o pierdere de calitate si in functie de numar de oaspeti ;). Puiul asta fain de care va ziceam a fost insotit pe farfurie de un risotto cu pesto de leurda .. o nebunie dom'le! Jur ca mi-a placut maxim de mult!! Ehe.. cam asa stau lucrurile intr-o bucatarie 'adevarata'.. xxxl e masura consacrata!! Misto "tigaita" nu?? ;)
Si mai la vale, dulcegariile din care Eduard s-a servit cam toata seara.. raportez niste tiramisu cu fructe de sezon din care a mancat my preciousss vreo 2 portii si i-am zis stop ca mai vroia ;), niste sorbet de lamaie, inghetata de cafea.. si ce mai deduceti voi de acolo..
Iar daca veti ajunge acolo, si musai trebuie sa ajungeti, va doresc o pofta pe masura si alegeri moleculare si nu numai.. dintre cele mai savuroase !! Eu una, le multumesc mult pentru invitatie Ancai si Dianei si stiu sigur ca ajung curand, ca musai vreau sa-ncerc niste carnitza pe un 'patutz' de piatra epocal, atat de strigata-n toate cele 6 zari ! Si dac-o ploua, o sa-mi aleg fix masa asta luminata si tihnita din interior..
Sau asta??.. deja situatia devine dilematica.. acolo nu m-ar vedea nimeni cu cate guri beu si mananc ;)) o sa ma hotarasc atunci.. ! Desi sper numai la soare, cer senin, explozii moleculare, macar pa urmatoarele 5 - 6 luni ..
Si cam asa s-au petrecut lucrurile acolo. Dupa salata asta cu mozarella, rosii, busuioc si fragmente/nu picaturi de ulei de masline inghetat maximal in azot, a urmat o crema fina de broccoli, si inca ceva ce se pregatea a fi minunat...
... da io nu-mi aduc aminte ce, ca fii-miu si Madalin - pe care l-am revazut cu mare placere, au fost degustatori principali, Eduard.. mai cu seama ca s-a simtit pe teresa Elvetiei ca la el acasa, parol.. ;).
A urmat apoi un pui gatit Sous Vide, adicatelea "sub vid", pa persoana unor 'sani' giganti de pui, acompaniati de mirodenii fel de fel, impachetati in vid si gatiti in apa la o temperatura controlata exact. Pregatita la modul asta, puiutul ala si-a aratat pentru prima data adevarata valoare in fata mea.. un gust perfect, o aroma profunda, o savoare de invidiat si toate vitaminele la-ndemana. Faza misto e ca dupa gatire, metoda permite conservarea la rece a alimentelor pana la 3 saptamani ;) Iar portiile pot fi regenerate dupa nevoie, fara nici o pierdere de calitate si in functie de numar de oaspeti ;). Puiul asta fain de care va ziceam a fost insotit pe farfurie de un risotto cu pesto de leurda .. o nebunie dom'le! Jur ca mi-a placut maxim de mult!! Ehe.. cam asa stau lucrurile intr-o bucatarie 'adevarata'.. xxxl e masura consacrata!! Misto "tigaita" nu?? ;)
Si era fix sa uit ce minunatii ne-au intampinat cand am ajuns acolo.. da nu ma intrebati ce-si astepta lingura direct pa centru paharului, ca n-am nici cea mai mica idee. Doar le-am fotat nu si mancat, ca eram ocupata sa-i surprind miscarile piciului agitat si norisorilor moleculari ;)
Si mai la vale, dulcegariile din care Eduard s-a servit cam toata seara.. raportez niste tiramisu cu fructe de sezon din care a mancat my preciousss vreo 2 portii si i-am zis stop ca mai vroia ;), niste sorbet de lamaie, inghetata de cafea.. si ce mai deduceti voi de acolo..
Iar daca veti ajunge acolo, si musai trebuie sa ajungeti, va doresc o pofta pe masura si alegeri moleculare si nu numai.. dintre cele mai savuroase !! Eu una, le multumesc mult pentru invitatie Ancai si Dianei si stiu sigur ca ajung curand, ca musai vreau sa-ncerc niste carnitza pe un 'patutz' de piatra epocal, atat de strigata-n toate cele 6 zari ! Si dac-o ploua, o sa-mi aleg fix masa asta luminata si tihnita din interior..
Sau asta??.. deja situatia devine dilematica.. acolo nu m-ar vedea nimeni cu cate guri beu si mananc ;)) o sa ma hotarasc atunci.. ! Desi sper numai la soare, cer senin, explozii moleculare, macar pa urmatoarele 5 - 6 luni ..
