Cozonac si niste vorbe

Un update la cozonacul ala miraculos de se face singur, de data asta cu umplutura de migdale caramelizate.. o nebunie! Daca e vreun doritor de crema, sa lase un coment si va zic cand din pacate nu mai e vreme ;) Asa c-o lasam pe saptamana viitoare si faceti voi crema dupa plac.. sigur va fi o dulce grozavie! In alta ordine de idei, hmm n-am lista derulanta de retete !;(... Da' promit ca la anu' ma ocup si de aceasta poveste.. Pana atunci in dreapta le aflati pe toate. Si hai ca nu-s multe.. din peste 150 gasiti voi 10 pe plac ;) Altfel aici gasiti asa cate putin din toate, desi n-am postat inca salata boeuf si racitura.. dar na.. le vine si lor vremea ;), salata - gen una mare ce le aduna pe toate, sarmale ca la mama acasa, un aperitivo- cartof cu unt de arahide pe care daca-l preamariti o data, in vecii vecilor n-o sa-l mai ocoliti, tarte de-ti lasa gura apa, niste stelute sarate ce merg struna cu beutura, dulcegarii atat cand m-a lasat insulina sa vorbesc despre ele, o da si musai torturi culinare nene, nu torturi (stiti voi.. cu accent dle) ..

Si chiar daca v-a ursit ieri sufletul meu sa fiti sanatosi si puternici, pragmatici si vizionari, plini de viata si intreprinzatori, sensibili si senini si sa va bucurati de fiecare moment frumos, de fiecare victorie, de fiecare speranta implinita, in prag de sarbatoare va imbratisez cu drag si va doresc liniste sufleteasca, voie buna si ...

                                         Crăciun fericit !!

Cozonac cu rahat si ciocolata

Nu stiu altii cum sunt, dar eu, cand ma gandesc la vremea adolescentei mele, din preajma sarbatorilor de iarna, parca ma apuca asa o febra musculara, numai gandindu-ma la vasul ala mare, pe care musai trebuia sa-l mentin neclintit, cat timp scumpa mea mama, framanta de zor aluatul asteptatului cozonac, de Craciun..Si, Doamne, ce-mi mai placea mirosul ala din bucatarie....chiar daca stropii de roua curgeau pe fruntile amandurora, de la caldura nebuna ce era prin camera..Nimeni nu avea voie sa intre, sau eu sa scap de acolo, decat cu drept de parola. Si-n fiece an, imi promiteam ca-i ultima data cand mai stau sa tin nenorocirea aia de vas urias. Dar nu stiu cum de facea mama, de ma determina, cu fara prea mari rugaminti, sa o ajut...A da, asteptam cadourile de Craciun....hmm, ce pacaleala...

In fine, au trecut vreo 12 ani de cand n-am mai tinut vasul cu pricina :))), pana cand, anul trecut de sarbatori, am primit de la o buna prietena, Antoaneta, o reteta ce mi-a inclinat devotamentul privind ideea ca "Eu nu voi face in vecii vecilor cozonaci!!!". Simplu ca buna ziua, am primit argumente puternice si chiar asa s-a dovedit a fi..

Ideea centrala a retetei:  musai sa fie respectata. Nici un gram in plus sau minus...decat atunci cand ne jucam cu umplutura...aici intervin gusturile fiecaruia.

Reteta se imparte in doua etape. Daca incepeti sa o pregatiti la 6 dimineata, o continuati exact peste 12 ore.

Deci partea 1:

Puneti intr-un vas, cu grija si incredere 3 oua intregi, 300 g zahar, 50 g drojdie proaspata, 500 ml lapte. (toate la temperatura camerei). Amestecati ingredientele in ordinea mai sus mentionata si dupa ce ati adaugat si laptele, continuati sa invartiti lingura de lemn in vas, pana nu mai simtiti ca va deranjeaza zaharul la mana.. know what i mean....Pentru etapa asta puteti folosi mixerul.. asta e un later edit (merge struna cu mixerul). Asa ar trebui sa arate compozitia.

Puneti vasul neacoperit intr-un loc ferit de curent si lasati-l pentru 12 ore singur ;)



 Am facut reteta asta de 3 ori pana acum, si va spun cu, convingere, ca asa trebuie sa arate dupa 12 ore. Dezamagitor nu? Asa am zis si eu prima data...Ma gandeam ca daca tot sta 12 ore cu drojdia aia in ea, o sa treaca de gura vasului :)) dar nici pomeneala.

In schimb se aude o sfaraiala de la drojdie. Daca auziti asta...sunt artificii-n cinstea voastra ..sunteti pe jumatate premianti..Ati reusit sa ajungeti la faza 2...

Mirodenii: Dati pe razatoare o lamaie si o portocala. Optional puteti turna in zama aia cu bulbuci de drojdie, o esenta de vanilie sau rom..., 'care cum doreste...eu am pus rom...;)

Faza 2:

Presarati mirodeniile in amestecul de la faza 1 si adaugati 150 ml ulei si aproximativ 1 kg  - 1,1 kg faina.. Dar nu va grabiti sa trantiti faina acolo, asa toata, ca sa scapati repede de griji.. O fi ea usor de facut, dar totusi necesita putina rabdare. Promit ca veti scapa din asta fara febra musculara, fara roua pe fata, si fara esecuri..(daca respectati cu strictete reteta). Compozitia are o structura destul de moale, asa cum va arat in vulcano-aluatul de mai jos...Nu trebuie sa framantati, ci doar trantiti aluatul cu ciuda-n vas, ca sa se aereze, macar vreo 10 minute... si-i gataaa... Daca aveti tupeu s-o aerati mai mult de 10 minute, hai sa zicem 15, sa nu va cada mana doar gandindu-va la operatiunea asta...de aluato-karate-n vas,...o sa iasa si mai grozav si pufos.. si lasati-l cam o ora la crescut intr-un vas mare, sa nu va treziti cu el la plimbare din vas.. .

Dupa ora aia urmeaza pregatirea propriu zisa a cozonacului. Aluatul nu se intinde cu sucitorul. N-aveti nici o sansa..e destul de moale. Ungeti-va cu ulei (pe maini, sa nu care cumva sa primesc critici ca v-ati uns pe haine si acum ma trageti la socoteala) si impartiti aluatu-n doua. Luati o bucata si intindeti-o pe masa de lucru, cu mainile. Intindeti aluatul aproape de capatul mesei. Ghidati-va dupa lungimea tavii de copt....sa aibe cat de cat aceeasi lungime. 

Umplutura.. Aici e o smecherie...

Umplutura originala se face din unt, nuci si zahar...pentru ce-i interesati lasa-ti o critica la subsol, sa caut prin foile a4 si sa va zic care-i cantitatea.. Dar eu o fac asa...simplu ca buna ziua..! Iau in mana niste nutela (multa) si o intind pe aluat. Presar niste nuci (daca am. de data asta n-am avut) si musai rahat.

Smecheria sta in acel "musai".  Odata, cand nu eram la mine acasa si nu puteam face ce-si dorea muschiuletul meu, am fost nevoita sa pun stafide si fiindca sunt putin acrisoare, nu mi-a placut deloc gustul.

Asa ca sfatul meu e sa faceti macar prima data cu rahat, nuca si ciocolata, ca sa fiti ocupantii locului I si sa evitati orice dezamagire.
 Dupa ce-l imbracati cu toate cele, rulati aluatul spre marginea mesei si in trantiti direct in tava (peste care ati pus o foaie de copt, putin ulei si un praf faina) pe care o tineti la marginea mesei (va ajuta musai cineva la operatiunea asta) .

Machiate astfel, lasati-le 1 ora sa-si faca somnul de frumusete... pe calorifer (daca-i ianuarie si aveti caldura-n casa) ..asa am facut eu..si cred ca le-am lasat chiar mai putin de o ora...Daca nu-i ianuarie si nu aveti caldura lasati-le mai mult.. Am facut o data si cu dospitul in cuptorul incins.. e ok, dar se simte diferenta. Aluatul de cozonac e mai bun atunci cand creste de la sine putere, nu fortat. Am uitat sa fac poza dupa ce au crescut..dar in fine, va las pe voi sa va puneti imaginatia la contributie..sau sa experimentati..

Am incins cuptorul, ca sa le fie cald si bine..si le-am pus dupa ce-au crescut, pentru o ora si vreo 10 minute, la 170 -180 grade. (foc moderat) Cam asa le-am tinut eu....Dar initial, pentru 15 minute am fixat temperatura la 150 grade...si apoi am trecut pe 180.

Inainte sa puneti tavile la cuptor, ungeti cozonacii cu un amestec dintr-un ou si un stop de lapte (pentru luciu) si presarati din belsug zahar (eu am pus din cel brun)..

Avand reteta asta, poate sa vina si tata lui Mos Craciun cu toate darurile din lume...n-as mai tine vasul ala, pentru nimic in lume....Voila, repetitia atemporala de cozonac...
O minunatie..

Later update: