Soufflé de cartofi

Daca ai fi soufflé pentru o zi.....de care ai fi? De ciocolataaaa !?!?!....parca si aud in ecou vocile celor multi. E un moft sa fi soufflé? Abunda zvonuri cum ca el, the precioussss, e deficil de stapanit, dar secretul real este doar unul…toti suntem soufflé.. mai ales, cand treziti amiabil de rasaritul diminetii ne plesneste, peste zi, o ploaie cu gheata.... Iar cand nu suntem atat de capricios de mofturosi…il putem pregati pe el, adoratul soufflé cu cea mai mare usurinta. Si desi pluralitatea ne-ndeamna sa credem ca un soufflé de cartofi nu reprezinta mai nimic, delicioasa finalitate ingenunchiaza orice crez.

Cel mai simplu dar si unul dintre cele mai cochete feluri de mancare  - fie el sarat sau dulce – nu-ti goleste nici frigiderul, nici pusculita. Pentru acest soufflé n-ai nevoie decat de: 1 kg cartofi, 200 g bacon, 350 g smantana, 3 oua mari, 200 g cascaval, 1 lingurita cu sare (si mai bine dupa gust), jumatate pliculet praf de copt, unt si un praf de malai pentru tapetat minunata tava - daca-ti doresti sa te rasfete - orice soufflé impune respect ! :))

So, cureti cartofii, ii speli, ii feliezi... nu conteaza modul ca oricum ii pasezi, si-i fierbi cu un praf de sare si apa evident ;) Dupa ce au fiert, ii scurgi de apa si-i lasi putin la racit. Intre timp calesti bacon-ul taiat in bucati mici, apoi il asezi pe un prosop de hartie ca sa se scurga de grasime,  separi 3 oua mari, bagi biciu'n priza (tu citeste mixerul) si militaresti bine de tot armata de cavaleri albi adaugand si praful de copt... Lasi deoparte mixerul si pasezi cartofii, nici prea mult, nici prea putin... stiti regula aia....nici imbracata, nici dezbracata....

In opinia mea un soufflé de cartofi, care se respecta, n-are prin el bucati mari de potatoes. Apoi te misti dupa clepsidra si pui rapid bacon-ul peste cartofi, galbenusurile, sarea, smantana si amesteci compozitia cu lingura de lemn.

Apoi incorporezi in ritm lent de vals albusurile biciuite,

 adaugand si 100 g din cascavalul ras. 

Tapetezi tava cu unt si o pudrezi cu un praf de malai, torni compozitia, avand grija sa mai ramana vreo 4 cm disponibili pana la buza vasului.. Incoronezi soufflé-ul cu cascavalul ramas.. mai precis 100 g si bagi minunatia in cuptorul preincalzit, timp de 40 minute.

Nu deschizi usa cuptorului, doar spionezi si simti. Timpul joaca un rol deosebit de important, iar temperatura e exemenul vietii soufflé-ului. Pentru cantitatea asta, cam 15 minute la 180 grade... te ghidezi dupa 'muschiul' cascavalului: sa fie galben ca puful puiului abia iesit din ou, ... apoi bagi tare vreo 200 grade pentru 25 minute, eventual pe ultima suta de metrii mai adaugi 20....adica 220 grade, si o sa arate cam asa...

Soufflé-ul, cea mai versatila mancare ever..... scos din cuptor, impanat si colorat ca un cocosel de munte, exemplar amestec de crema aromatizata de n combinatii luate cate k si albusuri biciuite de ou.... ti se pravaleste - iti moare de-a dreptul chiar cand iti e lumea mai draga, daca nu urmaresti intocmai pasii de mai sus. Altfel, o ia asa domol la vale, cam in vreo 15 - 20 minute..

Cand il scoateti din cuptor evitati orice tapaj prin preajma. Puneti-i botnita la caine si nu bateti musai in teava, chiar daca o voce pitzigaiata se aude strident de mai sus. „ Regula o stiti deja: musafirii asteapta soufflé-ul si nu invers..! „

Eu n-aveam nici un musafir, in afara de cel permanent, asa ca mi-am permis sa astept si sa va arat etapele... Aici o ia domol la vale, asta cam dupa 15 minute...dar tot minunat e... Iar patrunjelul proaspat de deasupra si salata tapata cu ridichi de primavara isi merita toti banii :))

Acu, va intoxic cu poze, dar e musai sa-mi laud si achizitia.... minunatele vase cumparate de cine altul, decat minunatul tata ! Saru'mana ..

Prima regula: nu va speriati de cuvantul soufflé..!! De-a lungul timpul m-am izbit si eu de esecuri marete, manifestate din dorinta de a-mi perfecta tehnica - dar asa inveti, iar la sfarsit pretuiesti rasplata mai intens. Desi sunt prea neinsemnata sa vorbesc de pretuire, pentru ca stiu ca tu, cel care ma citesti, ma judeci prin cuvinte mele, indraznesc totusi sa pretind judecata prin citirea lor.. Acum sunt in standby: astept ! :))

Azi, ma simt ca un soufflé de ciocolata, pentru ca am pregatit un perfect soufflé de cartofi :)) Acum pot sa dau liber la extraterestrii si va predau stafeta ce m-a izbit pe mine cu-n tsunami de modestie !!:)))))).... nino, nino, nino...!!!!   I wish you the same, after you bake the preciousssss soufflé !!

Reteta imi apartine.

Mi-am pus buton ca sa fiu cul

De cand ma / va dulcegaresc, am devenit o alienata aflata sub imperiul "I don't need to have my feet on the ground". Cu doua luni in urma, eram setata pe creioane colorate pentru ochi, pensule / vasilina de buze, tzoale - unele inca etichetate ce-si asteapta frumos randul in sifonierul prins cu dibluri d'alea care-nfloresc in beton, nu cumva sa se pravaleasca pa mine, cand ating vreo rochita ceva.. 

Eram in trend atunci si ma socam ca sunt in trend.  

Acum port niste bocanci de cazarma si tranzitez granita cu farfurii, forme siliconate for dulcegarii, paste funditzate (de parca in RO nu's...dar ce culori.. ce forme..ce marimi...povesti d'astea, in fine ..). 

Acum sochez vamesii PUNCT cu cea mai desperecheata colectie de farfurii.  So what? Isi dau ei jos textila ca am depasit eu limita admisa la bagaj si am avut niste bug-uri la strategie avand NO money pentru extra kile?? No way... tot eu imi arunc tzoalele intr-un cos prin vama, recuzita cul - dupa care topaiam ca un copil mic, acum vreo 3 -4 luni in urma, strigand ajutooor... in urechea cuiva prin magazine.

In week-end am intrat intr-o panica sora cu moartea, cand mi-au disparut toate butoanele si boxul de face. Au astia dreptate cand zic ca face-ul e evil.. E evil daca nu-l ai ! da ! :))). Am stat o ora calare pe coduri, am gugalit toata blogosfera romaneasca si nu numai in cautarea unui raspuns, timp in care am fost beyond the borders, intr-un loc intunecat unde am primit amenintari cu kilareala... "la ce-ti trebe box de face?...sa-ti moara capra vasilico, esti mult prea mica." Pai da ma.. Da... cum pot sa cresc eu mare fara un dejet d'ajutor ??... jur ca nu iau toata mana, decat daca mananc ciuperci offshore...:)

Acum juma de ora, m-a izbit pretena cu o intrebare.. tu de ce n-ai fata buton de print ?
What ?!?!? Nu sunt in trend? :))) Ce buton mai e si ala, unde il gasesc, cum il cumpar, cum il colorez... ?? 

L-am gasit in primul 'magazin' deschis la un search pe goagal cu 'print friendly'. E gratis... ca sa vezi ce chilipir (si chiar daca-i tentant...nu-ti lua toate butoanele in culori diferite ca toate fac acelasi lucru), poti sa-l  'colorezi' si sa-l  'imbraci' cum vrei...

Acum ce mai conteaza ca doar my lovely friend e doritoare de printuri friendly?
Si chiar daca pe restul cu caprele nu-i intereseaza de butonul meu, io ' l las sa fie acolo, sa ma mentin in trend. 

Acum il inteleg pe Partizan  cu....

Am cu ce, ma !

Ma, am cu ce, ma !

                Ma, ma ma...! Am buton de print :))))))   

Motivatie la chiul

Am chiulit o saptamana din spatiul internautic si recunosc cu jena ca mi-a fost dor de acest "eu". Dar mi-am inchipuit ca, de partea cealalta a timpului / drumului pe care il parcurge toata informatia asta haotica, se afla macar un singur click, si de atunci mi se tot face dor de el..

Un training de PM in Ljubljana, e ca orice alt scop - un permanent mijloc; amintirea lui nu ma poate decat bucura, iar prietenia legata prin intermediul lui, nu poate decat sa ma satisfaca. Nu am descoperit mari atractii ale lumii, dar cu siguranta am plecat de acolo mai "bogata". Slovenia m-a frapat prin infrastructura bine pusa la punct, iar "Cocheta Venetie din Balcani"- prin perfecta imbinare intre arhitectura baroca si art nouveau si "ljuba" (meaning love) care pluteste in aer, teatre, galerii, also restaurante, cafenele la tot pasul. Iar daca spun ca n-am pus piciorul in nici o carciumioara, a, va mint... decat in una prin Postojna, asteptand o ora un autobuz, in timp ce sorbeam dintr-un ceai,... se vor divide 2 mari categorii... the unbelievers si the unbelievers :)). Acum poate am un gram de regret, dar efectiv timpul si ratiunea mi-au jucat feste. Drept dovada am raspuns in numele echipei la o invitatie de gen, cu un "no, we need to sleep"... si da, ne-am ales cu no beer in that night, dar cu un guided tour the next day, after class. Mi-au ramas in gand....

Catedrala cu hramul dedicat Sfantului Nicolae, construita incepand cu 1841, pe locul unei foste bazilici... E definitely un must see!...

Galeria Nationala, ce este, din 1918 pana in prezent, punctul de intalnire al colectiilor de arta slovena.



Muzeul de Arta Moderna se afla langa Parcul Tivoli. Recunosc ca n-am avut curiozitatea sa-l vizitez, desi ne-am salutat in fiecare zi, unul pe celalalt.

Muzeul National al Sloveniei.

Parlamentul sloven

Biblioteca Nationala si a Universitatii (NUK), care nu duce niciodata lipsa de cititorii atrasi de faima si varietatea colectiilor. E ca la coafor: musai o programare cu 2 zile inainte.. in case you want to polish your intelligence.

Piata Preseren respecta amintirea poetului si eroului national sloven France Preseren. Dominata de statuia scriitorului, piata e dimensiunea care da efect cuvintelor "love is in the air"....

Biserica Romano-Catolica Franciscana 'Buna Vestire' din centrul pietei, mi-a starnit pentru o clipa gandul, realizand cat sunt de bogata: am rude, prieteni, sanatate si pe Dumnezeu!

Cativa pasi pe foc mai departe de Triple Bridge, am vazut prin obiectiv Podul Dragonului.

Ne-am multumit cu o poza si am traversat spre funicular, sa vizitam principala atractie, Ljubljana Castle.

Ca sa ajungi in turnul Castelului, trebuie sa platesti un extra de 2 euro. O nimica toata, mai ales daca ai 'norocul' sa ramai in turn peste noapte, iar daca ai langa tine un camarad de incredere, atunci risti, domnitza, sa nu mai fi salvata de nici un print :)). Fiind deja sfarsitul programului cand am terminat vizita turnului (probabil eu si Dana am fost singurele care am vizitat turnul in ziua aia, altfel nu-mi explic) ne-am vazut cu ochii mintii, pentru cateva minute bune, sechestrate de zidurile cetatii, pana a doua zi. Usa imensa care ne permitea trecerea, era atat de bine inchegata in zid, noroc ca Dana, a prins forta mai ceva ca vitejii din poveste, si a impins usa cu o putere pe care nici ea nu o banuia.. Asa ca vii si nedegerate (erau doar vreo - cateva grade) ne-am suit in funicular si am pornit, amuzate de situatie, spre hotel.

 

In the last day, am vizitat Pestera Postojna, una dintre minunile lumii subterane. Sunt trei vizite repartizate pe parcursul unei zile, ultima (cea in care ne-am incadrat cu timpul) incepe fix la 15.

Accesul in pestera se face cu un trenulet gen mocanitza, in care incap o multime de vizitatori. Pana sa intram in adancurile naturii, am strabatut niste kilometri prin galeriile stramte, care ne-au dat senzatia ca-n orice moment ne poate zbura pepenele de pe umeri, daca nu suntem suficient de atenti.

Cu o viteza uimitoare pentru un trenulet atat de invechit, creat prin 1800, inlesnind totodata si slujba ghizilor, nevoiti pana in acel moment sa-l impinga manual pentru a satisface lacomia vizitatorilor fascinati de frumos, acest mocanitza ne-a indemnat sa intuim rationamentul vitezei.

Ajunsi pe 'peron', suntem reinformati ca temperatura in pestera nu este mai mare de 8 grade, iar de acolo drumul se continua pe jos.

Intregul tablou .... ce surprinde unele dintre cele mai impresionante imagini subterane - Grota neagra, Grota paradisului, Sala de dans, Sala concertelor, Podul rusesc, in timp ce la tot pasul straniile formatiuni calcaroase, stalacmitele, stalactitele, si incredibila varietate a speleotemelor, uneori sub forma unor ace, si deseori sub forma unor draperii, ascunzandu-si parca miile de ani sub falduri, .... ne-a fortat sa simtim ca in spatele timpului se ascunde pana si lumina, iar ghidul nu s-a sfiit sa ne arate acest lucru pe viu.

Acum, in liniste, va citesc printre randuri gandurile... Si cu deplina constiinta ca nu detin monopolul revelatiilor terestre sau culinare, va indemn sa va mimati gandurile, de orice natura si sa incercati perceptia lor in fiecare zi. Daca ati ajuns sa cititi pana aici, nu-mi ramane decat sa spun:

"Ma inclin!'