Dulceata de capsune

De fiecare data cand ma aflu in fata acestiu preludiu perfect, nu pot decat sa-mi vad cu ochii mintii zambetul.. Dar cum de orice lucru bun care nu ingrasa si e devreme acasa .. ti se ia repede, fiind aproape imposibil de dosit pentru mult timp sub forma de inghetata, atunci s-a dus importanta gandului dintai si o dai pe superficialitate zicandu-ti ... "si ce daca mananc un kg de capsune, dosite in aluat de tarta, binecuvantate strasnic cu praf de stele alb si musai o doza de inghetata ??" .. Iar atunci realizezi ca-i putin mai greu sa intinzi tarta aia (eu n-am avut boli d'astea si-am intins-o ;)).. si o dai pe dulceata... O fi stomacul tau tare fitzos, dar nici genialitatea lui nu poate suporta mai mult d'un kg capsune proaspete.  Si cand ai vreo 7 kg la-ndemana  - pregatesti o tarta simpla cu crema si capsune,  lasi putin deoparte pentru inghetata aia minune, iar de restul de induri pentru dulceata.... Congelarea lor nu e recomandata.. si-atunci sa arda-n flacari, mustind pe nari bulbuci cu iz de ghimbir si zahar.. ;)

Le spalati bine, dar aveti grija sa nu le scapati de codita inainte de operatiunea asta.. ca-si pierd farmecul si vitaminele.. Dupa baita, le stergeti cu un stergar curat si apoi inlaturati codita..

Asa jumulite de coada, o sa vorbesc de 2 kg capsune - ca de regula le fierb pe reprize - rasturnati-le intr-un vas, innecati-le pana la brau in 1,200 grame zahar (asta-i proportia pe care o folosesc: 1 kg capsune - 600 grame zahar ), o bucata de ghimbir proaspat dat pe razatoarea mare, cam de 4 / 3 cm, zeama de la o lamaie si le lasati asa in voie lor sa se imprieteneasca vreo juma de ora.. 

Apoi le puneti la fiert - la foc potrivit, avand grija sa spumati partea nociva din zahar.. de fiecare data cand vine spuma aia buclucasa la suprafata..

Si dupa vreo 1 ora - 1 1/2 de stat pe foc..  minunea asta-i gata.. Pentru controlul de calitate procedati asa: scoateti pe o farfurie cateva lingurite cu dulceata si puneti farfuria in congelator pentru 2 -3 minute. Daca staruie pe farfurie.. atunci dulceata-i gata..  Dupa ce a fiert, eu am turnat-o in borcane curate, le-am infiletat si intors putin cu capu-n jos pentru vreo 10 minute si apoi le-am bagat in cuptor, intr-o tava cu putina apa - la foc potrivit timp de 15 - 20 minute.. ca sa se formeze vidul..  Fiind multe borcane (ca eu am facut dulceata din 6 kg capsune) mi-am zis ca-i musai sa le sterilizez, voi procedati cum vreti. Pentru 2 kg de capsune eu insa nu vad justificare in joaca de-a sterilizarea.. 

 Mai bine o trantiti pe o bucata de paine.. si uitati de ea pana la urmatoarea felie... 

Iar daca pregatiti dulceata din mai mult de 2 kg de capsune, aveti pentru la iarna parte din minunea verii.. Si atunci sa vezi minune iarna....;)

Paste funditate cu creveti

Va spuneam, nu demult, ca am tranzitat granita cu niste paste funditate si colorate cum n-am mai vazut. Mi-a fost mila sa le folosesc pentru o branza dulce si-o stafida.. asa ca, si-au asteptat aproape o luna drumul spre farfurie... imbatate intr-un final in lapte de cocos si incoronate cu jumbo creveti...

So, in week-end asta mi-am facut de cap. In primul rand l-am rasfoit pe Rafi Fernandez - Asian Food si am gasit ceva ce m-a captivat total... o mancare cu specific filipinez: creveti cu lapte de cocos.  Am adaptat putin, prin omisiunea unor chestii pe care nu le aveam, dar a iesit ceva demential... Povestea pentru reteta asta incepe cam asa... Astea-s pastele.. ei, ce ziceti, si-au meritat soarta sau ba?  Acum am abuzat de 300 g; ca eu, calica cum sunt, o sa le folosesc asa pa rand..  Doar 150 g paste sunt pentru reteta asta :))  ...  Le-am pus la fiert cu putina sare, ca sa-si mentina culoarea si sa nu se prinda de vas... la foc potrivit, puse abia la primii bulbuci... fierte al dente, ofc :))

Intre timp am pus in iubitul meu wok o nuca de unt si 160 g  de jumbo creveti prefierti.  Si asa a inceput nebunia. I-am intors eu pe toate partile salivand la gandul ca inca putin si ne infruptam :))) si am trantit acolo cu mintea deja impletita 2 linguri pline cu lapte de cocos, niste firicele de menta proaspata, marunt tocata, sare, un varf cutit piper...si musai o jumatate de lingurita rasa de praf iute de cilli....my beloved friend. Cele 8 minute cat am sotat crevetii cu pricina mi s-au parut o vesnicie...

Apoi am adaugat niste legume asiatice, am luat cam 3 furculite pline de chinezarii din borcanul ala din imagine si le-am aruncat peste creveti. Am invartit nebunia din wok de cateva ori, am pulsat cu 3 linguri zeama de lamaie (nu lime, ca-i prea acra pentru aceasta minunatie) ... am mai tras o tura prin amestec, s-apoi am stins focul. Sotati in laptele de cocos, crevetii se imbata cu aroma, in timp ce zeama de lamaie ajusteaza gustul dulceag ..cat despre cilli...stiti voi.. dragoste ca sarea-n bucate..

Ca sa va faceti o idee, astea's chinezariile pe care le-am folosit... 

Cum spuneam, din cele 300 g paste am folosit doar jumatate  pentru portia de creveti.
L-am scos nitel pe 'creve jumbo' deoparte, am amestecat pastele cu sosul ramas si cu jumbo crevetii le-am incoronat. Niste patrunjel proaspat, tocat marunt, am pus deasupra si m-am apucat rapid de preparat restul de paste.
E cea mai savuroasa mancare cu fructe de mare pe care am mancat-o ever. Acu, nu mai conteaza ca de fiecare data toate mi se par cele mai savuroase, cele mai grozave, ori sufar io de food addiction??? :)) Dar sunt bune rau si fara falsa modestie, daca va tenteaza, chiar va conjur sa testati o portie de creveti cu lapte de cocos con cilli si zeama de lamaie.  

Pentru iubitorii de fructe de mare, mancarea asta va provoaca si rasfata indelung simturile, chiar si dupa ce ati imbucat ultimul jumbo creve si ultima fundita... Timp de cateva minute bune you can still feel the taste: ai notiunea si inca simti din plin perceptia..

ENJOY !

Scrumbie la gratar

Cred ca e deja evident ca ma dau in vant dupa peste. Si cu replica asta intre dinti, cu mana pe telefon, multumindu-i Domnului ca m-am nascut aproape de apa, o sun pe mama si-i zic:  'mi-e pofta de o scrumbie la gratarrrrr...'. Ea: 'bine mama, hai ca vorbesc cu tata si vedem ce zice.'.  Asta a fost joia trecuta. Azi, pe la 13 ma suna: 'ti-am facut aseara scrumbie pe gratar si ti-am trimis-o cu masina de 9, ajunge la 13.30!'.. What? Zic un saru'mana mama, sar in tenesi, imi trantesc fundul in masina si apas pedala de acceleratie. Pana sa ajung, m-am rugat la toti Sfintii sa nu-mi opreasca vreun ghidusi masina, ca n-aveam nici un act la mine. Ca sa fiu mai sigura pe mine, m-am imobilizat singura cu centura, si cu o figura super serioasa, machiata doar la un ochi, ca de eram in criza de timp, accelerez frenetic spre gara, sa nu-mi trimita astia retur scrumbia. Am ajuns la fix, tocmai cand isi ridicau studentii bocceluta cu mancare...Si eu printre ei: 'am un pachet, nene am un pachet, unde-i pachetu meu?'. In fine, cred ca s-a speriat nenea ala putin de mine, vazandu-ma asa neterminata, urland dupa scrumbie. Mi-a aruncat repede pachetul, eu mi-am trantit iar fundu'n masina si-am virat stanga spre casa...
In masina: eu si scrumbia la gratar... tacere.. 

Acum ca v-am zapacit cu detaliile picante, despre cum sa faceti rost de scrumbie la gratar, sa va zic in doua fraze reteta. Mama stie (si eu stiu, si eu stiu!! :))) se iau niste scrumbii, se curata de solzi si matze (scrumbia e unul din pestele cel mai usor de curatat de solzi, e aproape cheala ca mai tot timpul se freaca de pietre, incercand sa-si depuna icrele, intelegeti voi), se spala, se cresteaza, se sareaza si se aseaza frumos pe gratar, timp in care te parfumezi cu o 'dolce'  scrumbie. Atat. Restu-i poveste... stiti si voi acum.

Am asezat-o frumos pe farfurie, am sfintit-o cu zeama de lime si lamaie, una raschetata deja pe jumate, vedeti acolo-n spate un schelet-o di peste..

Acu, am treaba cu Tigrutz. Cand am deschis desaga, mirosea totu a peste, asa ca motanu meu parc-a turbat. I-am dat si lui jumate, dar cred ca trebuia pregatit psihic dinainte s-ajung. Acu sta langa frigider, daca ma apropii .. ma zgarie, ma musca sa-l deschid. Cand uita, sta cuminte pe scaun si se uita-n tavan cu gandul ca daca nu cade, poate pica. Asa ca-l duc la doftor, sa-i dea un leac anti turbare si revin.

"40" de mucenici

N-am pregatit ever sfintisori sau mucenici, doar i-am mancat, facuti de altii ofc. Si pentru ca Iuli, my colleague, mi-a starnit indemanarea, mi-am zis sa-ncerc, de post, ca sa pape si ea..

Am pus intr-un vas un cub de drojdie proaspata (50g), 250 ml apa calda, 100 g zahar pe care l-am diluat bine, si timp de zece minute le-am lasat asa in voia lor. Au urmat apoi 700 g faina, 7 linguri ulei incalzit, 1 esenta vanilie, un praf de scortisoara si coaja rasa de la o lamaie. Am framantat aluatul vreo 10 minute si l-am lasat pentru o ora la crescut.

A urmat partea cu opturile; ma pricep mai bine la ala pe care-l astern pe hartie, nu va ganditi la prostii... decat la opt-urile din coca. Nu mi-au iesit 40, dar asta pentru ca nu mi-am dat silinta. ;)

I-am facut niste grasani, cat sa-ncapa doar intr-o tava mare de cuptor, nu de alta, dar aveam niste treaba cu 40 de lingurite de 'apa', asa pentru antrenament.  Si timp de 20 minute le-am tinut la caldurica, noroc ca mai baga Radet-ul caldura, asa c-a mers brici.

Dupa, i-am bagat in cuptorul incins la foc potrivit, pentru 45 minute. Intr-un bol, am pus miere (vreo 20 linguri), o lingurita scortisoara si zeama de la o lamaie, si dupa ce i-am scos din cuptor, asa calzi,  i-am incleiat bine cu amestecul asta, si incoronat cu nuca macinata - amestecata cu zahar brun. 

Ca o mea culpa, nu pot sa zic decat ca, anul asta se poarta grasa si frumoasa,

asa ca nu-i invidiati ca sunt in pas cu moda...

Crispy cake cu branza

Printre paginile rasfoite dintr-o carte veche de bucate si niste foi A4 imprimate cu retete fel de fel, am realizat ca n-am chiar 15 linguri de faina si 2 cani ochi cu zahar (imi blocasem privirea spre o reteta cu branza), asa ca m-am decis sa-mi incerc norocul si sa-mi testez experienta ( hic! ) cu ce gasesc prin bucatarie. Si am purces la treaba, cu gandul sa nu zic nimanui ca-i my own recipe. Criticul meu e reticent la tot ce-i nou si netiparit ..si cum eu ma dau in vant dupa “…e grozava…de unde ai luat reteta? …”. Abia atunci zic, e a mea, veve, e a mea…si dorm linistita noaptea, c-am nimerit-o si p-asta.

Stiu, stiu...nu se cade sa-mi fac blog cu dulcegarii si eu sa n-am nici 15 linguri de faina. O sa-mi fac mea culpa si o sa va delectez sau nu privirea si papilele gustative, cu o repetitie, atemporala, de cozonaci care mi-au rapit, de Craciun, faina...

O sa termin cu aberatiile astea, dar o sa revin cu altele, later edit..is a promise..

Am pus asa, vreo 4 oua si 5 linguri de zahar. Pusesem initial 2 oua proaspete de tara, si cand am inceput batalia cu mixerul mi-am dat seama ca-i prea putina spuma... si daca-i bal, bal sa fie ..asa c-am mai pus 2.

Bineinteles albusurile batute spuma, apoi am adaugat zaharul si am continuat operatiunea.

Later, dupa ce si-a incercat si fi'miu abilitatile si a devenit best friend cu mixerul, am adaugat galbenusurile batute in prealabil cu 5 linguri ulei. Am bulbucit spuma cu 500 g branza proaspata de vaca, un pumn de stafide imbatate, subtire, in esenta de lamaie + zeama de la o jumatate de lamaie si coaja jumatatii...si am amestecat compozitia..

Separat am adaugat in 10 linguri de faina - un plic de praf de copt stins in otet. Si inainte sa o adaug pe toata in compozitie, am impestritat o ploaie de stele, hic, din 5 linguri rase de malai si o lingura de miere...

Apoi preferata mea, menta verde si-a gasit un loc pe cinste in cake-ul asta (desi numai verde nu era ea, la plic...in fine, alta poveste cu menta verde si proaspata) si 3 linguri ochi cu dulceata de pere, mere, gutui si menta verde si proaspta ;)),  home made.. cu ceva timp in urma...

Am turnat in ploaie faina, am amestecat cu incredere, incurajata fiind de mirosul de lamaie si menta...apoi am turnat-o intr-o forma rotunda si am asezat-o cu grija in cuptorul in prealabil incalzit la 170 grade pentru 45 - 50 minute, testul cu scobitoarea.

Am taiat-o ca pe tort, desi e de preferat feliute mai subtirele. Initial n-am stiut cum s-o numesc, dar gandindu-ma la buni, care zicea de mamaliga ca-i crocanta, ( cand iti trosneste malaiul printre dinti ) am zis ca-i cea mai potrivita denumire...Voila my recipe. Si cum era tarziu aseara, vreo 23 cand o scosesem din cuptor, mi-am rasfatat, de dimi, papilele gustative cu un crispy cake cu lemon si menta verde...si un pahar cu lapte..

Later edit: Am primit critica aseara; cineva nu s-a putut abtine si a cedat mirosului de verde ..asa ca puteti sa ma credeti pe cuvant, sau mai bine zis..."e grozava!...de unde ai reteta?."..

 Niciodata n-am inteles rostul intrebarii, ca nu l-am vazut ever prin bucatarie, incercand sa incropeasca ceva, decat cu farfuria-n brate, indopandu-se, hic, servind masa, sorry, or not...