Nu-i poti cere soarelui mai mult soare, nici ploii mai putina, cum nu poti sa-i ceri unicitatii sa respire prin toti porii ei mai multa pasiune si estetica ce depaseste oricum limita cunoasterii experimentale. The Cube nu este un cub. Este un felinar care lumineaza locul unde ii este pozitionata arhitectura caracterizata printr-o asemanare cu realitatea pe care o indica. Este o notiune proiectata pe doua tipare fundamentale adevar si provocare, care nu a permis eludarea niciunuia dintre cele doua esente tari ale conceptului si a creat, in fiecare locatie unde si-a facut resimtita intr-un mod acut prezenta, un impact vizual pe termen lung, construind simbolul unor amintiri memorabile.. and i'm definitely sure ca nu vorbesc doar in numele meu, na !
Daca aveti nedumeriri de ce vorbesc despre Cube, va destainui eu: va amintiti tortura asta exotica, da?
Cu fiecare vot primit din partea voastra, mi-ati mijlocit calatoria spre Milano. Cuvintele imi sunt lipsite de expresie iar un simplu multumesc consider ca e prea putin ! Sunteti de nepretuit dragii mei! Ma inclin!
Cu fiecare vot primit din partea voastra, mi-ati mijlocit calatoria spre Milano. Cuvintele imi sunt lipsite de expresie iar un simplu multumesc consider ca e prea putin ! Sunteti de nepretuit dragii mei! Ma inclin!
Si uite asa la ceas de seara, intr-o lucky zi de miercuri, pe un drum pietruit aflat in laterala Catedralei Santa Maria Nascente, o usa mica, usor ascunsa in arhitectura Pietei Domului creiona pentru noi ceea ce urma sa fie o zi ca nici o alta... caci de n-ar fi, nu s-ar povesti.. o da!
Cube ne-a primit cu bratele deschise si uite asa impreuna cu Brindusa, Catalina, Lavinia, Andreea, i-am trecut pragul insotite bineinteles de Carmen care ne-a schitat jurnalul personal cu trairi ca-n basme. Multumesc frumos Carmen!
Am fost provocate sa intram in acea atmosfera scenografica ce ne-a permis sa ne simtim firesc in compania unui pahar de sampanie Thienot 2004 si implicit a doua aperitive: ton invelit in toast cu crema de ricotta, parfum de ghimbir si aroma de wasabi..
Apoi a urmat ceva spectaculos: ne-am indepartat din centru spre structura de aluminiu alb laser a restaurantului, iar interiorul cu nuanta sa alba ca gheata a fost imediat animat de masa care cobora din plafon fixandu-se pe doua masute tintuite in covorul care imbraca pe intreaga portiune a mesei parchetul din lemn. Cat despre incalzirea ambientului a fost anticipata de aprinderea sfesnicelor si zambetele de pe buzele noastre.. Cam toata seara am tinut-o intr-un WOW! ;) Mai multe poze aveti aici.
De aici incolo totul e poveste, cu vinuri alese si preparate culinare 'finisate' vizual si parfumate de numa.. adevarate calatorii organoleptice create de Chef Andrea Canton, detinator a unei stele Michelin, chef al restaurantului La Primula din Pordenonesi, ce face parte totodata din organizatia Jeunes Restaurateurs d'Europe.. in spatiul deschis destinat bucatariei in care dominau cuptoarele Electrolux cu abur si plitele cu inductie a caror folosire a dus la intensificarea gustului preparatelor, la crearea unui contrast desavarsit al texturilor. Sa vi le destainui dara, da?
O supa cu spanac, peste Sole si 3 feliute de paine cu migdale - urme ilegale a unei painici ce ti-ar ingenunchia orice dieta daca ai avea-o in plenitudinea ei la masa... acompaniata de un vin sec din 2008, pe numele lui de scena Rivolla gialla di Oslavia Primosic.
Au urmat tagliolini cu ton si sos de rosii proaspete ce mi-au schimbat perceptia despre paste in general. Secretul lor sta in modalitatea de preparare: fierte initial, apoi bagate in cuptor. O nebunie usor crocanta, cu un sos subtil parfumat cu cimbru, ceapa rosie si capere, acompaniate de Schloss Johannisberg un Riesling Kabinett Feinherb din 2009 ce i-a intensificat si mai mult gustul.
Cube ne-a primit cu bratele deschise si uite asa impreuna cu Brindusa, Catalina, Lavinia, Andreea, i-am trecut pragul insotite bineinteles de Carmen care ne-a schitat jurnalul personal cu trairi ca-n basme. Multumesc frumos Carmen!
Am fost provocate sa intram in acea atmosfera scenografica ce ne-a permis sa ne simtim firesc in compania unui pahar de sampanie Thienot 2004 si implicit a doua aperitive: ton invelit in toast cu crema de ricotta, parfum de ghimbir si aroma de wasabi..
.. urmat de preferatul meu: delicatele scoici Saint Jacques cu trufe negre pe pat de cous cous si legume.. o carne alba ca laptele, dulce si cu o textura deosebita.. Merita sa le incercati o data, dupa.. n-o sa le ziceti ever nu, parol !
Apoi a urmat ceva spectaculos: ne-am indepartat din centru spre structura de aluminiu alb laser a restaurantului, iar interiorul cu nuanta sa alba ca gheata a fost imediat animat de masa care cobora din plafon fixandu-se pe doua masute tintuite in covorul care imbraca pe intreaga portiune a mesei parchetul din lemn. Cat despre incalzirea ambientului a fost anticipata de aprinderea sfesnicelor si zambetele de pe buzele noastre.. Cam toata seara am tinut-o intr-un WOW! ;) Mai multe poze aveti aici.
De aici incolo totul e poveste, cu vinuri alese si preparate culinare 'finisate' vizual si parfumate de numa.. adevarate calatorii organoleptice create de Chef Andrea Canton, detinator a unei stele Michelin, chef al restaurantului La Primula din Pordenonesi, ce face parte totodata din organizatia Jeunes Restaurateurs d'Europe.. in spatiul deschis destinat bucatariei in care dominau cuptoarele Electrolux cu abur si plitele cu inductie a caror folosire a dus la intensificarea gustului preparatelor, la crearea unui contrast desavarsit al texturilor. Sa vi le destainui dara, da?
O supa cu spanac, peste Sole si 3 feliute de paine cu migdale - urme ilegale a unei painici ce ti-ar ingenunchia orice dieta daca ai avea-o in plenitudinea ei la masa... acompaniata de un vin sec din 2008, pe numele lui de scena Rivolla gialla di Oslavia Primosic.
Au urmat tagliolini cu ton si sos de rosii proaspete ce mi-au schimbat perceptia despre paste in general. Secretul lor sta in modalitatea de preparare: fierte initial, apoi bagate in cuptor. O nebunie usor crocanta, cu un sos subtil parfumat cu cimbru, ceapa rosie si capere, acompaniate de Schloss Johannisberg un Riesling Kabinett Feinherb din 2009 ce i-a intensificat si mai mult gustul.
Sepia cu legume sotate in unt Friuli si sosul de cerneala de sepie a fost pentru mine un exemplu curat de rafinament gastronomic. Untul Friuli special obtinut pentru restaurantul Cube a dovedit ca esentele tari se ascund in lucrurile aparent lipsite de importanta. Dar omg ce savoare ii da untul acela preparatului.. nu pot s-o descriu in cuvinte, sorry guys u have to taste it! Acompaniat cum numai un bun somelier cunoaste adevarata valoare - de un Chateau Belgrave - Haut Medoc Grand Cru Classe din 2005.
Nu nu, inca nu s-a terminat ;) Ultimul fel principal a fost un medalion de caprioara medium-rare cu ragout de caprioara, radicchio si cafea.. Asta e farfuria Catalinei, eu o atacasem pe a mea si abia apoi mi-am amintit de poze ;)
Iar apogeul acestui rasfat culinar a fost desertul... o spuma de ciocolata alba si cardamom cu sorbet si sos de clementine si capsuni, cu foi subtiri din gris si zahar brun. OMG!! N-am savurat in viata mea asa dulcegarie fina, orgasmica, parfumata cu cele mai nuantate in arome clementine. Iar vinul wow... un Abraxas Passito di Pantelleria cu aroma puternica de smochine, fina de curmale si nuci.. un vin profund de prin 2007 ce ne-a incantat simturile si nu ne mai dadeam plecati spre casa.
Ma bucur enorm ca am adus cu mine acasa amintiri incredibile din aceasta excursie: oamenii dragi cu care am mers, locurile pe care le-am vizitat, dar mai ales preparatele culinare pe care le-am degustat. Atat va mai zic: restaurantul Cube by Electrolux merita vizitat macar o data in viata pentru grija cu care sunt pregatite toate elementele, pentru nebunia orgasmica organoleptic vorbind, pentru arhitectura vizuala puternica la nivel iconic, pentru privelistea uimitoare care glorifica patina lucrurilor vechi, pentru oamenii amabili si atragatori care au grija ca totul sa fie perfect.
