Scrumbie la gratar

Cred ca e deja evident ca ma dau in vant dupa peste. Si cu replica asta intre dinti, cu mana pe telefon, multumindu-i Domnului ca m-am nascut aproape de apa, o sun pe mama si-i zic:  'mi-e pofta de o scrumbie la gratarrrrr...'. Ea: 'bine mama, hai ca vorbesc cu tata si vedem ce zice.'.  Asta a fost joia trecuta. Azi, pe la 13 ma suna: 'ti-am facut aseara scrumbie pe gratar si ti-am trimis-o cu masina de 9, ajunge la 13.30!'.. What? Zic un saru'mana mama, sar in tenesi, imi trantesc fundul in masina si apas pedala de acceleratie. Pana sa ajung, m-am rugat la toti Sfintii sa nu-mi opreasca vreun ghidusi masina, ca n-aveam nici un act la mine. Ca sa fiu mai sigura pe mine, m-am imobilizat singura cu centura, si cu o figura super serioasa, machiata doar la un ochi, ca de eram in criza de timp, accelerez frenetic spre gara, sa nu-mi trimita astia retur scrumbia. Am ajuns la fix, tocmai cand isi ridicau studentii bocceluta cu mancare...Si eu printre ei: 'am un pachet, nene am un pachet, unde-i pachetu meu?'. In fine, cred ca s-a speriat nenea ala putin de mine, vazandu-ma asa neterminata, urland dupa scrumbie. Mi-a aruncat repede pachetul, eu mi-am trantit iar fundu'n masina si-am virat stanga spre casa...
In masina: eu si scrumbia la gratar... tacere.. 

Acum ca v-am zapacit cu detaliile picante, despre cum sa faceti rost de scrumbie la gratar, sa va zic in doua fraze reteta. Mama stie (si eu stiu, si eu stiu!! :))) se iau niste scrumbii, se curata de solzi si matze (scrumbia e unul din pestele cel mai usor de curatat de solzi, e aproape cheala ca mai tot timpul se freaca de pietre, incercand sa-si depuna icrele, intelegeti voi), se spala, se cresteaza, se sareaza si se aseaza frumos pe gratar, timp in care te parfumezi cu o 'dolce'  scrumbie. Atat. Restu-i poveste... stiti si voi acum.

Am asezat-o frumos pe farfurie, am sfintit-o cu zeama de lime si lamaie, una raschetata deja pe jumate, vedeti acolo-n spate un schelet-o di peste..

Acu, am treaba cu Tigrutz. Cand am deschis desaga, mirosea totu a peste, asa ca motanu meu parc-a turbat. I-am dat si lui jumate, dar cred ca trebuia pregatit psihic dinainte s-ajung. Acu sta langa frigider, daca ma apropii .. ma zgarie, ma musca sa-l deschid. Cand uita, sta cuminte pe scaun si se uita-n tavan cu gandul ca daca nu cade, poate pica. Asa ca-l duc la doftor, sa-i dea un leac anti turbare si revin.

Platica la cuptor

N-am ce sa zic despre platica...decat ca-i halucinant de buna pregatita in modul asta...Cine a servit-o asa, stie despre ce vorbesc, cine nu .... nu stie ce pierde. 

Am folosit o platica de 1,2 kg. In fine....atat avea cu cap si coada...dar cum tava mea nu-i permitea sa se rasfete in voie... i le-am taiat de la radacina (a devenit un hobby deja, decapitatu' asta)... So, in vasul de yena am asezat un pat dintr-un mix de ceapa verde si usturoi (o legatura din fiecare, cam 6 fire cu totu').

Am mozolit cu sare platica aia mare si carnoasa  (daca-i mica...mai bine o prajiti ), i-am indesat prin burta ceva firisoare de ceapa si usturoi, si apoi am pregatit-o de somn. Dar nu inainte de a-i face-o baie in 15 linguri ulei si 200 ml bors de putina. Fresh, nu? :)

Si cu toata sarea de mare si spumantul de mai sus am dat-o la cuptor, cu o folie de aluminiu peste, timp de 30 minute la 180 grade. Dupa, i-am dat folia jos, ca sa mai prinda culoare, am turnat inca 50 ml bors .... si de cel putin 4 -5 ori (intr-un interval de inca 30 minute de stat la cuptor) am udat grasanul de peste cu sosul din tava.  Intre timp, mamaliga isi astepta si ea randul spre gura..  

E o nebunie platica asta... Zama aia de bors care patrunde si fragezeste pestele si aromele leguminoaselor sunt suficiente pentru a urca platica pe podium.. Ssstt, un secret... nu-i place sa fie singura acolo... admit ca are nevoie de niste mamaliga, dar si de voi... ca s-o ridicati in 'slavi' cand o duceti la gura ...

Plachie de crap

Mancarea asta imi aminteste de buna mea. Acum probabil ma spioneaza de undeva de sus si se-ncanta vazandu-si reteta respectata intocmai, cu mine la aparate. Era toata un zambet, asa ca s-ar cutremura tastatura, daca mi-ar cadea o lacrima pe obraz, si n-as zice povestea asa cum ar fi zis-o ea.  Se dadea in vant dupa povesti, iar io si sor'mea dupa povestile ei ..  era fiica de pescar .. you know what i mean.  Mancarea asta nu e plasmuire, e realitatea oamenilor din Delta, pastreaza ceva din vraja si priceperea lor. Astia sunt pestii ... 2 crapi cam de 1,5 kg amandoi..  Laptii aia sunt cu dedicatie pentru mine... nu-i puneti la socoteala, va rog ;).  

O sa prind tupeu o data si-o s-aduc un disc si-o piatra ..si o s-o fac lata in apartament... candva. Asa, fara disc si spatiu, i-am decapitat si taiat cat sa-mi incapa in vasu' modern de apartament... wok-ul tata, da...  Pestele manjit bine cu sare mare (de preferat, daca nu, merge si aia fina, acu ce sa zic) i-am prajit in uleiul bine-ncins. Wok-ul e genial (desi contrasteaza putin cu ideea de pregateala pescareasca)  pentru ca nu-i permite pestelui sa se lipeasca de tigaie si sa nu se mai dezlipeasca de ea. Orice peste se prajeste o singura data pe o parte... dar stiti asta deja, da?  Ever nu -l trantiti prin malai sau faina.. nu-i place deloc asta...garantat. E doar el cu el, niste ulei, o vorba dulce si-i ajunge.

Cat timp stai prin bucatarie sa spionezi crapul, te umpli de respect. Mirosul ala dulceag de crap, iti invadeaza toti porii, asa ca, daca nu te saturi cu pestele si te supara vreun deget...garantat mai ai ce manca..  Eu zic sa-ti pastrezi totusi dejtu' si sa te apuci sa tai 2 cepe mari, 1 ardei verde si cea mai grasana rosie pe care o ai. 

Acum c-au disparut laptii, iata si crapul prajit.

Sa nu te bata ghinionul s-arunci uleiul din wok, ala putin care a ramas, ca te-ai lins pe mustati degeaba, eventual mai adaugi.. Il lasi acolo, scoti doar pestele, pe care-l ascunzi undeva sa nu ti-l fure pisica, si arunci ceapa aia de mai sus in tigaie... O lasi cam 5 minute, amestecand prin ea, apoi pui ardeiul si rosia, mai dai doua ture prin wok ca la stadion, adica repede, ca sa castigi ofc.. si torni 2 cani cu apa. Vezi sa nu uiti de sare si piper dupa gust (ai grija la sare; pestele a mai lasat si el prin ulei ceva din ea). 

NU folosi faina, foi de dafin sau alte nebunii. Crapul este el insusi o dulcegarie, asa ca n-are nevoie de nici un companion.. in afara de niste tarie.. Lasi legumele pe foc pana mai scade apa, apoi trantesti o lingura cu bulion de casa si-l mai impartasesti cu o cana cu apa. Astepti sa dea o data in clocot si daca ai respectat instructiunile intocmai, o sa-ti arate sosul exact asa...

Inchizi pisica -n cusca si scoti crapul la interval. Il faci partas sosului, cu o mana de patrunjel proaspat tocat. Il 'insiropezi' cand pe o parte cand pe ailalta, pe foc fiind cam 4-5 minute si apoi il stingi. Trantesti repede o mamaliga si te vezi deja in Delta la crosetat povesti. Cum mancare-i fudulie, beutura temelie, nici n-am observat ca mi-am dereglat punctul de focalizare... asa ca la mine, de data asta, centru e stanga !:)

Cand facea buna mea plachia asta de crap si pisica statea incrucisata, cersindu-i o bucata. Nici Tigrutzul meu nu s-a dezis, cred ca mai avea putin si vorbea daca nu-l serveam la timp.. 

E, acum e partea cand ai musai nevoie de degete.. Uita de conveniente si foloseste-le.. ca sa mananci si sa le lingi.. Ai grija sa nu uiti ca un vin bun sau o tuica de tara, sunt exact oaza de (ne) liniste in care se poate pestele 'scalda'.  

Si pentru ca tot vine dezlegarea.. sa invit la o plachie de crap, á la buna mea..