Cozonac si niste vorbe

Un update la cozonacul ala miraculos de se face singur, de data asta cu umplutura de migdale caramelizate.. o nebunie! Daca e vreun doritor de crema, sa lase un coment si va zic cand din pacate nu mai e vreme ;) Asa c-o lasam pe saptamana viitoare si faceti voi crema dupa plac.. sigur va fi o dulce grozavie! In alta ordine de idei, hmm n-am lista derulanta de retete !;(... Da' promit ca la anu' ma ocup si de aceasta poveste.. Pana atunci in dreapta le aflati pe toate. Si hai ca nu-s multe.. din peste 150 gasiti voi 10 pe plac ;) Altfel aici gasiti asa cate putin din toate, desi n-am postat inca salata boeuf si racitura.. dar na.. le vine si lor vremea ;), salata - gen una mare ce le aduna pe toate, sarmale ca la mama acasa, un aperitivo- cartof cu unt de arahide pe care daca-l preamariti o data, in vecii vecilor n-o sa-l mai ocoliti, tarte de-ti lasa gura apa, niste stelute sarate ce merg struna cu beutura, dulcegarii atat cand m-a lasat insulina sa vorbesc despre ele, o da si musai torturi culinare nene, nu torturi (stiti voi.. cu accent dle) ..

Si chiar daca v-a ursit ieri sufletul meu sa fiti sanatosi si puternici, pragmatici si vizionari, plini de viata si intreprinzatori, sensibili si senini si sa va bucurati de fiecare moment frumos, de fiecare victorie, de fiecare speranta implinita, in prag de sarbatoare va imbratisez cu drag si va doresc liniste sufleteasca, voie buna si ...

                                         Crăciun fericit !!

Sarmale in foi de varza murata

Nu stiu altii cum sunt, dar eu una nu concep sarbatorile de iarna fara meniul "ca la mama acasa". Aceste nestemate tamaduitoare din carne de porc, invelite intr-un vesmant acrisor din varza murata, sunt un deliciu oricand, dar parca de Craciun sunt si mai grozave ! Atunci porcul e "rasfatat" maxim ! Da stiu, unii pulseaza si cu vita.. dar eu una nu ma joc asa! Mie imi place hard dle', sa simt grozavia aia de carne blagoslovita cu mirodeniile care-i pun in valoare aroma ce le argumenteaza insemnatatea. Iar cine n-are - sa-si faca rost - d'un pahar cu tuica sau palinca! Ca doar atata va mai trebuie, parol ca da !

Nimic nu e mai incitant si mai aventuros decat aceasta calatorie, in care rabdarea e musai sa-si regaseasca starea de gratie, pentru a duce totul la bun sfarsit. In rest, carne tocata de porc (hai pentru cei cu nenea colesterolu' ridicat merge - juma juma - fratia cu carnea de vita), niste treburi in amestec, et voila!!

Sa purcedem asa dara la treaba. Va trebuie una - doua verze murate, depinde de foi si de dexteritate ;)

Apoi 1 kg de carne tocata de porc; dar cum ziceam, puteti pecetlui fratia dintre vita si nenea porcul ista, dar eu una nu dau orzu pe gaste, asa ca ma rezum mereu la cel din titlul intuitiv al povestii. Sa nu va bata gandul la carne macra, ca s-a dus pe apa sambetei toata ispita! Cu niscaiva grasime, niste ceafa de porc sa fie!

Puneti la incins 4 linguri cu ulei de floarea soarelui si aruncati acolo 2 cepe mari tocate marunt, 1 morcov potrivit dat pe razatoarea mica, 150 grame orez si 200 ml apa.. La foc iute ca sa nu se umfle orezul asta in pene prea mult... pana scade apa.. cam in 2 -3 minute asa.

Dupa ce s-a terminat isprava asta aromata, o rasturnati peste carnea tocata. Apoi adaugati asa... 1 lingurita rasa si nu prea - de boia iute, 1 lingurita plina cu sare, 1 lingura cu cimbru uscat, 1 legatura bogata de marar - fin tocat si amestecati, amestecati, pana cand compozitia printre contur, iar ingredientele s-au imprietenit destul.

Apoi treceti la fapte: alegeti cate o frunza de varza de marime putin mai mare decat o palma, puneti o lingura de compozitie in partea cea mai lata, dupa care rulati, iar la sfarsit introduceti colturile inauntru. Simplu ca buna ziua, nu-i asa?

Acu urmeaza secretul sarmalelor ca la mama acasa ;) E aceeasi lume, dar privita dintr-o cu totul alta atitudine organoleptica, parol ca da! Daca nu aveti bulion de casa din cel pe care-l uzitez eu la greu si sigur multi nu aveti :).. va zic eu care-i treaba cu el. E un must have ! Notati asa: la o cantitate de gogosari, puneti juma de cantitate de pulpa de rosii (asta puteti sa o si cumparati, daca n-aveti in casa). Si ma refer la gogosarii deja curatati de cotor si lipsiti de "boabe", da?

Pregatiti de acum un borcan cu bulion pentru sarmalele din aceasta iarna.. e ca-n reclama aia.. n-o sa regretati ! So, puneti la fiert 1 kg de gogosari curatati, dati prin masina de tocat sau blender si 500 ml pulpa de tomate pana cand scade zama lor si obtineti o consistenta groasa, intens colorata si parfumata de numai! C-o sa-l folosim si in alte mancaruri. Iar, ca intotdeauna trebuie sa existe un dar... daca nu aveti nici timp si nici chef de bulion, puneti intr-o cratita 4 gogosari (dati prin masina sau blenduiti) si 200 ml pasta de tomate si lasati-le pe foc mic pana scade zeama cat de cat si s-a creat legatura aia minunata dintre ele. Asta-i treaba ce-o vorbim, da !? Fix pentru cantitatea asta de sarmale... e musai. Ca bulionul asta se umfla-n pene si copleseste sarmalele cu 3 in 1.. culoare, savaoare, parfum! hmm o nebunie !

Pe fundul unui vas de lut, sau oricarui vas folositi voi pentru cuptor (nu mai zic ca ala de lut e cel mai bun, ca stiti si voi), rasfirati 1 legatura de marar si trantiti acolo, fix pe mijloc 2 linguri pline cu bulionul gogosar de care vorbiram noi!

Il vedeti la fata da? Aici am jumatate din cantitatea de sarmale. Vasul e mic, iar timpul in preajma sarbatorilor e scurt, asa ca pentru clipele alea, am in congelator cealalta jumatate de sarmale pregatite fix pana-n faza asta de cuptor! So, eu in faza asta am pus o lingura cu bulion.. voi puneti doua daca aveti un vas mai mare pentru cuptor si intreaga cantitate de sarmale insiruita acolo. Dupa ce ati asezat primul rand cu sarmale, aruncati peste ele 50 - 100 grame kaizer afumat sau bacon afumat, 1 - 2 lingurite boabe de piper, o lingura - doua - cu ardei gras dulce - uscat (gasiti prin magazine.. mai ales la Plafar) si continuati asezarea.

Apoi turnati apa fierbinte peste ele, cat sa le acopere d'un deget si la cuptor cu ele.. la foc potrivit inspre mic ... pentru 2 ore jumate - chiar 3. Aveti grija ca vasul sa aibe buza inalta, sa nu sara bulbucii de apa p'afara! Cu jumatate de ora inainte, puneti intr-un pahar 2 - 4 linguri cu bulion (ofc, tot din ala cu gogosar de mai sus, 2 pentru jumatate cantitate de sarmale, 4 linguri- pentru formatia completa), 100 -200 ml apa sa-l diluati putin si turnati 'siropul' ista peste sarmale... si dati iar vasul la cuptor !

Cum le serviti? Pai, le poate tine companie un ardei iute, hrean (ca-n cazul de fata), sfecla cu hrean, smantana.. care cum doriti! Cum sunt?? Sincer, n'am cuvinte sa va explic. Doar sper, ca privindu-le va pot atrage in capcana savoarei de a deveni complice la "vinovatia" de a le preface si a gusta din ele.

Apoi eu ies din schema, depinde de voi daca va multumiti cu 6 sarmale sau continuati necontrolabil, manati de libertatea instinctelor, sa le nimiciti ! Eu una nu mi-as pune lacat la gura !;) Ta-dam !
  

Reteta ii apartine mamei mele.

Cozonac cu rahat si ciocolata

Nu stiu altii cum sunt, dar eu, cand ma gandesc la vremea adolescentei mele, din preajma sarbatorilor de iarna, parca ma apuca asa o febra musculara, numai gandindu-ma la vasul ala mare, pe care musai trebuia sa-l mentin neclintit, cat timp scumpa mea mama, framanta de zor aluatul asteptatului cozonac, de Craciun..Si, Doamne, ce-mi mai placea mirosul ala din bucatarie....chiar daca stropii de roua curgeau pe fruntile amandurora, de la caldura nebuna ce era prin camera..Nimeni nu avea voie sa intre, sau eu sa scap de acolo, decat cu drept de parola. Si-n fiece an, imi promiteam ca-i ultima data cand mai stau sa tin nenorocirea aia de vas urias. Dar nu stiu cum de facea mama, de ma determina, cu fara prea mari rugaminti, sa o ajut...A da, asteptam cadourile de Craciun....hmm, ce pacaleala...

In fine, au trecut vreo 12 ani de cand n-am mai tinut vasul cu pricina :))), pana cand, anul trecut de sarbatori, am primit de la o buna prietena, Antoaneta, o reteta ce mi-a inclinat devotamentul privind ideea ca "Eu nu voi face in vecii vecilor cozonaci!!!". Simplu ca buna ziua, am primit argumente puternice si chiar asa s-a dovedit a fi..

Ideea centrala a retetei:  musai sa fie respectata. Nici un gram in plus sau minus...decat atunci cand ne jucam cu umplutura...aici intervin gusturile fiecaruia.

Reteta se imparte in doua etape. Daca incepeti sa o pregatiti la 6 dimineata, o continuati exact peste 12 ore.

Deci partea 1:

Puneti intr-un vas, cu grija si incredere 3 oua intregi, 300 g zahar, 50 g drojdie proaspata, 500 ml lapte. (toate la temperatura camerei). Amestecati ingredientele in ordinea mai sus mentionata si dupa ce ati adaugat si laptele, continuati sa invartiti lingura de lemn in vas, pana nu mai simtiti ca va deranjeaza zaharul la mana.. know what i mean....Pentru etapa asta puteti folosi mixerul.. asta e un later edit (merge struna cu mixerul). Asa ar trebui sa arate compozitia.

Puneti vasul neacoperit intr-un loc ferit de curent si lasati-l pentru 12 ore singur ;)



 Am facut reteta asta de 3 ori pana acum, si va spun cu, convingere, ca asa trebuie sa arate dupa 12 ore. Dezamagitor nu? Asa am zis si eu prima data...Ma gandeam ca daca tot sta 12 ore cu drojdia aia in ea, o sa treaca de gura vasului :)) dar nici pomeneala.

In schimb se aude o sfaraiala de la drojdie. Daca auziti asta...sunt artificii-n cinstea voastra ..sunteti pe jumatate premianti..Ati reusit sa ajungeti la faza 2...

Mirodenii: Dati pe razatoare o lamaie si o portocala. Optional puteti turna in zama aia cu bulbuci de drojdie, o esenta de vanilie sau rom..., 'care cum doreste...eu am pus rom...;)

Faza 2:

Presarati mirodeniile in amestecul de la faza 1 si adaugati 150 ml ulei si aproximativ 1 kg  - 1,1 kg faina.. Dar nu va grabiti sa trantiti faina acolo, asa toata, ca sa scapati repede de griji.. O fi ea usor de facut, dar totusi necesita putina rabdare. Promit ca veti scapa din asta fara febra musculara, fara roua pe fata, si fara esecuri..(daca respectati cu strictete reteta). Compozitia are o structura destul de moale, asa cum va arat in vulcano-aluatul de mai jos...Nu trebuie sa framantati, ci doar trantiti aluatul cu ciuda-n vas, ca sa se aereze, macar vreo 10 minute... si-i gataaa... Daca aveti tupeu s-o aerati mai mult de 10 minute, hai sa zicem 15, sa nu va cada mana doar gandindu-va la operatiunea asta...de aluato-karate-n vas,...o sa iasa si mai grozav si pufos.. si lasati-l cam o ora la crescut intr-un vas mare, sa nu va treziti cu el la plimbare din vas.. .

Dupa ora aia urmeaza pregatirea propriu zisa a cozonacului. Aluatul nu se intinde cu sucitorul. N-aveti nici o sansa..e destul de moale. Ungeti-va cu ulei (pe maini, sa nu care cumva sa primesc critici ca v-ati uns pe haine si acum ma trageti la socoteala) si impartiti aluatu-n doua. Luati o bucata si intindeti-o pe masa de lucru, cu mainile. Intindeti aluatul aproape de capatul mesei. Ghidati-va dupa lungimea tavii de copt....sa aibe cat de cat aceeasi lungime. 

Umplutura.. Aici e o smecherie...

Umplutura originala se face din unt, nuci si zahar...pentru ce-i interesati lasa-ti o critica la subsol, sa caut prin foile a4 si sa va zic care-i cantitatea.. Dar eu o fac asa...simplu ca buna ziua..! Iau in mana niste nutela (multa) si o intind pe aluat. Presar niste nuci (daca am. de data asta n-am avut) si musai rahat.

Smecheria sta in acel "musai".  Odata, cand nu eram la mine acasa si nu puteam face ce-si dorea muschiuletul meu, am fost nevoita sa pun stafide si fiindca sunt putin acrisoare, nu mi-a placut deloc gustul.

Asa ca sfatul meu e sa faceti macar prima data cu rahat, nuca si ciocolata, ca sa fiti ocupantii locului I si sa evitati orice dezamagire.
 Dupa ce-l imbracati cu toate cele, rulati aluatul spre marginea mesei si in trantiti direct in tava (peste care ati pus o foaie de copt, putin ulei si un praf faina) pe care o tineti la marginea mesei (va ajuta musai cineva la operatiunea asta) .

Machiate astfel, lasati-le 1 ora sa-si faca somnul de frumusete... pe calorifer (daca-i ianuarie si aveti caldura-n casa) ..asa am facut eu..si cred ca le-am lasat chiar mai putin de o ora...Daca nu-i ianuarie si nu aveti caldura lasati-le mai mult.. Am facut o data si cu dospitul in cuptorul incins.. e ok, dar se simte diferenta. Aluatul de cozonac e mai bun atunci cand creste de la sine putere, nu fortat. Am uitat sa fac poza dupa ce au crescut..dar in fine, va las pe voi sa va puneti imaginatia la contributie..sau sa experimentati..

Am incins cuptorul, ca sa le fie cald si bine..si le-am pus dupa ce-au crescut, pentru o ora si vreo 10 minute, la 170 -180 grade. (foc moderat) Cam asa le-am tinut eu....Dar initial, pentru 15 minute am fixat temperatura la 150 grade...si apoi am trecut pe 180.

Inainte sa puneti tavile la cuptor, ungeti cozonacii cu un amestec dintr-un ou si un stop de lapte (pentru luciu) si presarati din belsug zahar (eu am pus din cel brun)..

Avand reteta asta, poate sa vina si tata lui Mos Craciun cu toate darurile din lume...n-as mai tine vasul ala, pentru nimic in lume....Voila, repetitia atemporala de cozonac...
O minunatie..

Later update: