Tiramisu cu fructe de padure

Tiramisu reloaded ! 

Dincolo de originalitatea relativa a retetei, asta-i varianta permisa picilor mofturosi din cale afara cand vine vorba de branzica... gen motanu' meu ;) Da ii inchid gurita cu asta, cu doza lui de calciu, dar si de dulce ;) Sa nu mai zica el : Kinder Pinguin e cel mai bun, ca ma supi rau di tat' pa el ;) Acest Tiramisu functioneaza dupa noi reguli, mai precis fara oua, respira un parfum dulce acrisor de fructe de padure, si-i frumos din cale afara - coafat la pahar - zic eu ;) 

Treaba e simpla... e gata-n 20 minute cu tot cu poze si burtica plina..  Si pentru ca am in frigider o branzica dulce de la mama ei, de zici ca-i crema de branza nu alta, fara adaos de apa, si-o smantana grasa de numa..  nu puteam sa le ignor. N-am poze intermediare, ca strigau 2 guri dupa dulcegarie, asa ca va imaginati voi cum stau lucrurile..

Notati asa: mixati 350 grame branza dulce (voi puteti sa dati niste bani pe mascarpone, daca n-aveti branzica buna ca a mea), cu 250 grame smantana (da grasa sa fie !) si 230 grame zahar. Cam 5 minute, pana se mai sparg cristalele de zahar si se formeaza o crema fina, tocmai buna de luat pe degete..  Picurati 1 lingura cu esenta de lamaie si cam atat. Intre timp pregatiti cupele, 3 cupe mari sa fie, ca dupa o ciorba de fasole cu ciolan afumat, merge ca un alint de senzatie acest tiramisu..

Puneti in fiecare cupa, cate un rand de crema, apoi un rand de piscoturi de sampanie (200 grame va ajung pentru cele 3 cupe) insiropate in sirop diluat de zmeura (asa l-a servit Edutu), sau 'siropuri tari' de vin rosu demisec (pentru cei mari), dupa urmeaza fructele de padure (va ajung 300 grame fructe de padure pentru toata afacerea asta la puterea 3), iar crema de branza, piscoturile (aveti grija sa nu incurcati paharele pentru pici si tatici ), crema si in sfarsit motzul de fructe !

Si ma abtin sa-i zic the ultimate tiramisu, ca tare mi-e teama c-o sa-l reloaded again.. intr-o mod ce-o sa-l surprinda si pe el ;) Si asta pentru ca ne lasa posibilitatea interventiei in structura lui, prin diverse ingrediente, parfumuri..

Iar acesta e racoros din cale afara. E delectabil !

Tiramisu cu iz de castane

Si acum motivul pentru care nu dorm la 3.30 dimineata.

Dupa tartinele alea salvatoare, am separat 4 oua. Am batut galbenusurile cu 120 g zahar (mi-am luat baterii.....asa ca vin numai cu finetzuri cantitative), pana s-a format o crema.  De regula nu pun zahar pudra la tiramisu, don't ask me why.... sunt bune rau cristalele alea de zahar. Separat, am mixat 200 g frisca lichida, pana a stat ca soldatul la datorie.

Dupa salut, am adaugat si incorporat pe rand, in frisca: crema de galbenus, 250 g mascarpone, 1 sticluta esenta de rom, 2 lingurite cu varf de crema de castane cu vanilie..  si atat, nimic mai mult. Suficient cat sa pot zice ca-i  o nebunie ce creaza dependenta..  Pe mama am si prins-o cu degetul la furat de crema.. Am dovada pentru reclamatiile ulterioare cand s-o plange de kg-le in plus... n-am fortat-o eu... pa bune...

Asta asa, ca sa vada Sabi despre ce crema de castane vorbesc. O sa pastrez o portie pentru tine, Sabi..

Apoi am turnat intr-un vas 500 ml apa + 4 linguri de ness  si am dat doua ture cu lingura prin zama asta. Pe un platou, am pus un strat subtire de crema, apoi piscoturile de sampanie (un pachet de 400g) injectate bine cu sirop.

 Si-nc-o data si-nc-o data, pana am facut-o lata cu ness-ul, turnat in ploaie peste ultimul rand de crema...+ randuri - rauri de ciocolata.  Tiramisul asta e the optimal treatment pentru narcoleptici..

Stiu eu ce vorbesc, trust me!

 

Reteta imi apartine !