Drob de porc

Pentru ca se apropie minunata sarbatoare de Pasti, am tinut musai sa va arat o varianta absolut delicioasa de drob si pe deasupra Monti. Si pentru ca-i democratie, cititi-mi replica pentru convingere si cu' : asta-i drobul meu preferat ... d'asta mananc si o sa-l mai pregatesc inca vreo 60 de ani d'acu. Nu-mi spuneti de 2012 ca nu va cred si nici nu vreau s-aud! Mai stiu inca o duzina de retete de drob - varianta mama, varianta soacra, matusa, unchiul, etc.. care mai de care mai yammy, nu musai 'light' ca asta - pe care tot neamu de montignaci il pot recunoaste - asa ca am nevoie de timp pentru virtualele demonstratii... so, bear me.

Monti, my best friend ever, chiar daca eu ma best friend-uiesc cu el doar cand imi vine - permite toate ingredientele din lista, asa ca pot sa-l mananc pana zic piua..

Pentru demonstratia asta aveti nevoie de: 380 g ficat, 360 g inima, 200 g limba - toate's de la pretenu cu vitaminele - Porky evident ! Le fierbeti bine, apoi curatati limba, stiti voi cum si de ce, le taiati marunt (nu le treceti prin masina de tocat - varianta cu masinaria asta vine curand), le puneti deoparte si va ocupati de celelalte vitamine.. alea realy light and healthy .. verdeturile....

So, tocati marunt 9 fire de ceapa verde, 6 fire de usturoi verde si aruncati-le in tigaie, la calit- foc potrivit, cu ulei pus din inima si pentru inima, cu un praf subtire de sare si putin piper, cam 10 minute pana se aburesc bine. 

Din poza lipseste legatura de marar, ca motanu ma spioneaza de fiecare data cand trag cate un shooting la verdeata... ii mare fan iarba (mi-a sutit iarba de vreo 3 ori si de atunci tot dau vina pe el, asa ca m-am scos cu lapssusssurile de memorie !! )... iar io plecata cu gandurile in mii directii, nici n-am sesizat disparitia sau mai bine zis nici nu l-am pus pe tava - nu stiu d'astea. Evident, sunt buna de detectiv particuler specializat pe amantlacuri .... nu vad, nu cunosc, nu stiu nimic !! :))

So, sterg cu buretele vorbele cu care as putea gadila tastatura si revin la minunatia de reteta. Dupa tras matza de coada si admonestat verbal motanu (degeaba evident - mararu era in frigider): "bah hotzomane, unde-i mararu meu?!?!" ....I tell you urmatorii pasi din reteta: 

Intr-un vas puneti organele tocate marunt, verdeturile calite, 8 oua (mixate inainte intr-un alt vas cu o lingurita sare plus 2 -3 prafuri piper) si legatura de marar fin tocat. Ungeti o tava cu unt  (eu am folosit una de tarta cu diametrul de 26 cm), turnati compozitia si dati tava la cuptor pentru 40 minute la foc potrivit (cam 180 grade, va orientati la fata locului.... io jonglez mereu la 'platane'). Dupa ce s-au imprastiat toate aromele prin casa si bloc.. e ready to serve & eat !

Eu am decretat demuuult: drobul asta - e the best ever! Odata ce am facut cunostinta cu vitamina lui Porky si am mancat- o fara teama ... I can never go back !! :))

Foccacia pufosila vs crispy foccacia

Azi m-am dat in spectacol cu foccacia!
Nu de alta dar, ne clocotea berea-n frigider degeaba si n-aveam nici o saratura.. Si decat sa sar in tenesi sa cumpar un kg de seminte, ca pana-i da M. drumu la mousse le mananca vrabiile, mi-am zis sa fac simplu... foccacia - nu una, ci doua :))  Each time o condimentez cu diferite ingrediente, fara sa ignor baza - uleiul de masline extravirgin. 

Nu confuzati foccacia cu pizza, ca sunt doar surori de cruce .. una-i clar mai breaza ca cealalta! :) Puteti sa o consumati pe post de paine, saratura, garnitura cum vreti voi... e buna rau anyway ! Destul cu povestile, acu trec la reteta :
Ambele variante au aceleasi ingrediente, ("v-am zis doar mai sus: simplu") doar alta tricky tehnica: una pufosica, alta crispy :))

Pentru fiecare in parte am folosit: 500 g faina, 25 g drojdie proaspata, 1 lingurita sare, 1 lingurita zahar,  230 ml apa calduta - pentru cea crispy (nu se lipeste coca de tine si nici tu de ea)  /// vs  100 ml apa calduta + 200 ml apa minerala pentru pufosica (ti se lipeste usor de degete), 50 ml ulei de masline pus la macerat cu 1 lingura suc de rosii, 1 catel de usturoi tocat marunt si rozmarin uscat... timp de o maia.

Am pus intr-un vas faina, i-am facut un crater in mijloc si am adapat-o cu drojdia, zaharul si sarea diluate in 100 ml apa calda, plus un praf de faina deasupra. Vorbesc la singular, da?  le-am facut pa rand, asa ca o sa detaliez acolo unde-i tricky tehnica.. 

Dupa ce a stat maiaua linistita vreo 15 minute, am adaugat treptat restul de apa (corespunzator tipului de pufi sau crispy), pulsand cu tot uleiul de masline (cu alea toate puse-n el la macerat).  M-am pus pe framantat asa vreo 5 minute, nu mai mult sa nu-mi cada unghiile ( voi daca puteti 10 .. eu ma inclin ), am inveliti vasul cu un prosopel si mi-am mutat trupul beyond the kitchen border. Asta-i poza de la pufosila.... cea de la crispy e mai compacta, no am ! :))

Dupa 1 ora, timp in care s-a umflat in pene pufosila, aluatul arata cam asa....

Am uns cu putin ulei de masline o tava rotunda de pizza, am presarat niste malai, am intins- invartit aluatu-n aer :)) ca sa vedeti cata dexteritate si l-am trantit in tava..  fux! mi-a picat in tava dar am nimerit-o, huh :)) Bine ca-i foccacia si tava-i mica, n-are decat 32 cm diametru, ca altfel luam un facalet si-i dadeam pana zicea piua. Am intins cu mainile aluatul, cat sa acopere bine toata tava si l-am mai lasat vreo 15 minute la crescut - pentru varianta pufi  //// pe crispy - am bagat-o imediat la cuptor in etapa asta, fara sa-i acord nici un drept de veto ... doar I'm the boss !! :))

Am uns aluatul (valabil pentru ambele) cu ulei de masline din belsug, am presarat sare grunjoasa, am  trantit niste felii de ceapa rosie pe care le-am impins in aluat cu lingura - formand mici gropite si l-am bagat in cuptorul preincalzit pentru 40 - 45 minute la 190 grade. Il lasati pana capata o culoare aurie, aveti grija la temperatura sa nu-l faceti frumos ca pana corbului, ca nu-i a bine ..:))

Asta-i cripsy foccacia - cu mai multa ceapa si mai multa sare ... pentru jé ...

Asta-i pufosila foccacia - mai putina ceapa, mai putina sare -  dar pufi pentru M. :))

Dupa ce s-au copt, le-am rupt si impartit simbolic intre noi, et voila ! Berea susotind in halbe, foccacia pe farfurie... n-are rost sa va mai spun ca stiti deja... Nu dau foccacia nici p'un sac cu seminte... merge struna cu spuma de bere!

 Sunteti de aceeasi parere, sau ba??

Paste funditate cu creveti

Va spuneam, nu demult, ca am tranzitat granita cu niste paste funditate si colorate cum n-am mai vazut. Mi-a fost mila sa le folosesc pentru o branza dulce si-o stafida.. asa ca, si-au asteptat aproape o luna drumul spre farfurie... imbatate intr-un final in lapte de cocos si incoronate cu jumbo creveti...

So, in week-end asta mi-am facut de cap. In primul rand l-am rasfoit pe Rafi Fernandez - Asian Food si am gasit ceva ce m-a captivat total... o mancare cu specific filipinez: creveti cu lapte de cocos.  Am adaptat putin, prin omisiunea unor chestii pe care nu le aveam, dar a iesit ceva demential... Povestea pentru reteta asta incepe cam asa... Astea-s pastele.. ei, ce ziceti, si-au meritat soarta sau ba?  Acum am abuzat de 300 g; ca eu, calica cum sunt, o sa le folosesc asa pa rand..  Doar 150 g paste sunt pentru reteta asta :))  ...  Le-am pus la fiert cu putina sare, ca sa-si mentina culoarea si sa nu se prinda de vas... la foc potrivit, puse abia la primii bulbuci... fierte al dente, ofc :))

Intre timp am pus in iubitul meu wok o nuca de unt si 160 g  de jumbo creveti prefierti.  Si asa a inceput nebunia. I-am intors eu pe toate partile salivand la gandul ca inca putin si ne infruptam :))) si am trantit acolo cu mintea deja impletita 2 linguri pline cu lapte de cocos, niste firicele de menta proaspata, marunt tocata, sare, un varf cutit piper...si musai o jumatate de lingurita rasa de praf iute de cilli....my beloved friend. Cele 8 minute cat am sotat crevetii cu pricina mi s-au parut o vesnicie...

Apoi am adaugat niste legume asiatice, am luat cam 3 furculite pline de chinezarii din borcanul ala din imagine si le-am aruncat peste creveti. Am invartit nebunia din wok de cateva ori, am pulsat cu 3 linguri zeama de lamaie (nu lime, ca-i prea acra pentru aceasta minunatie) ... am mai tras o tura prin amestec, s-apoi am stins focul. Sotati in laptele de cocos, crevetii se imbata cu aroma, in timp ce zeama de lamaie ajusteaza gustul dulceag ..cat despre cilli...stiti voi.. dragoste ca sarea-n bucate..

Ca sa va faceti o idee, astea's chinezariile pe care le-am folosit... 

Cum spuneam, din cele 300 g paste am folosit doar jumatate  pentru portia de creveti.
L-am scos nitel pe 'creve jumbo' deoparte, am amestecat pastele cu sosul ramas si cu jumbo crevetii le-am incoronat. Niste patrunjel proaspat, tocat marunt, am pus deasupra si m-am apucat rapid de preparat restul de paste.
E cea mai savuroasa mancare cu fructe de mare pe care am mancat-o ever. Acu, nu mai conteaza ca de fiecare data toate mi se par cele mai savuroase, cele mai grozave, ori sufar io de food addiction??? :)) Dar sunt bune rau si fara falsa modestie, daca va tenteaza, chiar va conjur sa testati o portie de creveti cu lapte de cocos con cilli si zeama de lamaie.  

Pentru iubitorii de fructe de mare, mancarea asta va provoaca si rasfata indelung simturile, chiar si dupa ce ati imbucat ultimul jumbo creve si ultima fundita... Timp de cateva minute bune you can still feel the taste: ai notiunea si inca simti din plin perceptia..

ENJOY !

Paste funditate cu cilli souce

Din cele 150 de grame paste funditate deja fierte, detalii apetisante aici, am facut repede niste paste cu cilli sos.. E cea mai banala combinatie ever, dar voi stiti deja ca esentele tari in sticlute mici se regasesc ...  mai precis in una de cilli souce cu boabe rosii de fasole si alte nebunii - ce o gasiti prin Cora.

Asa ca am pus repede in wok-ul incins 3 lingurite de sos cilli, made by nos rumenos,  asa ca sigur nu va pisca pe limba pana nu spuneti stop... deci puteti sa puneti si 4 lingurite pentru mai multa aroma si sos.. A urmat niste sare dupa gust, 2 catei de usturoi feliati - amestecati in sos, o invarteala rapida prin wok, funditele fierte aplicate cu grija, sa nu li se rupa vreo tija ...si desi unele s-au gandit sa ma faca de ras, julindu-si unele cate ceva, gustul imbalsamat cu patrunjel proaspat,  mi-a salvat munca. O mancare simpla, daca o pot numi mancare, tinand cont ca-i o portie - impartita frateste pe din doua.

Dupa ce-am terminat mancarea, i-am multumit cu voce tare mamei ca mi-a facut vant in copilarie la karate. Mi-a fost suficienta o strambatura de miscare, ca mi-a si cedat M din jumatatea lui de portie un super jumbo crevete....iar eu o super boaba de fasole rosie ! :))) ...

Soufflé de cartofi

Daca ai fi soufflé pentru o zi.....de care ai fi? De ciocolataaaa !?!?!....parca si aud in ecou vocile celor multi. E un moft sa fi soufflé? Abunda zvonuri cum ca el, the precioussss, e deficil de stapanit, dar secretul real este doar unul…toti suntem soufflé.. mai ales, cand treziti amiabil de rasaritul diminetii ne plesneste, peste zi, o ploaie cu gheata.... Iar cand nu suntem atat de capricios de mofturosi…il putem pregati pe el, adoratul soufflé cu cea mai mare usurinta. Si desi pluralitatea ne-ndeamna sa credem ca un soufflé de cartofi nu reprezinta mai nimic, delicioasa finalitate ingenunchiaza orice crez.

Cel mai simplu dar si unul dintre cele mai cochete feluri de mancare  - fie el sarat sau dulce – nu-ti goleste nici frigiderul, nici pusculita. Pentru acest soufflé n-ai nevoie decat de: 1 kg cartofi, 200 g bacon, 350 g smantana, 3 oua mari, 200 g cascaval, 1 lingurita cu sare (si mai bine dupa gust), jumatate pliculet praf de copt, unt si un praf de malai pentru tapetat minunata tava - daca-ti doresti sa te rasfete - orice soufflé impune respect ! :))

So, cureti cartofii, ii speli, ii feliezi... nu conteaza modul ca oricum ii pasezi, si-i fierbi cu un praf de sare si apa evident ;) Dupa ce au fiert, ii scurgi de apa si-i lasi putin la racit. Intre timp calesti bacon-ul taiat in bucati mici, apoi il asezi pe un prosop de hartie ca sa se scurga de grasime,  separi 3 oua mari, bagi biciu'n priza (tu citeste mixerul) si militaresti bine de tot armata de cavaleri albi adaugand si praful de copt... Lasi deoparte mixerul si pasezi cartofii, nici prea mult, nici prea putin... stiti regula aia....nici imbracata, nici dezbracata....

In opinia mea un soufflé de cartofi, care se respecta, n-are prin el bucati mari de potatoes. Apoi te misti dupa clepsidra si pui rapid bacon-ul peste cartofi, galbenusurile, sarea, smantana si amesteci compozitia cu lingura de lemn.

Apoi incorporezi in ritm lent de vals albusurile biciuite,

 adaugand si 100 g din cascavalul ras. 

Tapetezi tava cu unt si o pudrezi cu un praf de malai, torni compozitia, avand grija sa mai ramana vreo 4 cm disponibili pana la buza vasului.. Incoronezi soufflé-ul cu cascavalul ramas.. mai precis 100 g si bagi minunatia in cuptorul preincalzit, timp de 40 minute.

Nu deschizi usa cuptorului, doar spionezi si simti. Timpul joaca un rol deosebit de important, iar temperatura e exemenul vietii soufflé-ului. Pentru cantitatea asta, cam 15 minute la 180 grade... te ghidezi dupa 'muschiul' cascavalului: sa fie galben ca puful puiului abia iesit din ou, ... apoi bagi tare vreo 200 grade pentru 25 minute, eventual pe ultima suta de metrii mai adaugi 20....adica 220 grade, si o sa arate cam asa...

Soufflé-ul, cea mai versatila mancare ever..... scos din cuptor, impanat si colorat ca un cocosel de munte, exemplar amestec de crema aromatizata de n combinatii luate cate k si albusuri biciuite de ou.... ti se pravaleste - iti moare de-a dreptul chiar cand iti e lumea mai draga, daca nu urmaresti intocmai pasii de mai sus. Altfel, o ia asa domol la vale, cam in vreo 15 - 20 minute..

Cand il scoateti din cuptor evitati orice tapaj prin preajma. Puneti-i botnita la caine si nu bateti musai in teava, chiar daca o voce pitzigaiata se aude strident de mai sus. „ Regula o stiti deja: musafirii asteapta soufflé-ul si nu invers..! „

Eu n-aveam nici un musafir, in afara de cel permanent, asa ca mi-am permis sa astept si sa va arat etapele... Aici o ia domol la vale, asta cam dupa 15 minute...dar tot minunat e... Iar patrunjelul proaspat de deasupra si salata tapata cu ridichi de primavara isi merita toti banii :))

Acu, va intoxic cu poze, dar e musai sa-mi laud si achizitia.... minunatele vase cumparate de cine altul, decat minunatul tata ! Saru'mana ..

Prima regula: nu va speriati de cuvantul soufflé..!! De-a lungul timpul m-am izbit si eu de esecuri marete, manifestate din dorinta de a-mi perfecta tehnica - dar asa inveti, iar la sfarsit pretuiesti rasplata mai intens. Desi sunt prea neinsemnata sa vorbesc de pretuire, pentru ca stiu ca tu, cel care ma citesti, ma judeci prin cuvinte mele, indraznesc totusi sa pretind judecata prin citirea lor.. Acum sunt in standby: astept ! :))

Azi, ma simt ca un soufflé de ciocolata, pentru ca am pregatit un perfect soufflé de cartofi :)) Acum pot sa dau liber la extraterestrii si va predau stafeta ce m-a izbit pe mine cu-n tsunami de modestie !!:)))))).... nino, nino, nino...!!!!   I wish you the same, after you bake the preciousssss soufflé !!

Reteta imi apartine.