Panna cotta cu menta si dulceata de cirese

Un text scurt, dar o reteta cocheta. Nu de alta dar ma / ne  asteapta o postare impresionanta maine, iar pe asta nu vreau in nici un chip s-o elimin din lista.. ;))  Se regaseste printre cele mai simple deserturi de preparat dar si cele mai cochete ever, sau cel putin asa percep eu dulcegaria asta cu care m-am alintat, nu alinat .. aseara  ;)) sory love..  mai e si pentru tine cireasa de pe tort.. ;) adicatelea eu !

Notati asa: 500 grame frisca lichida se pun intr-un vas pe foc mic cu 250 grame lapte teoretic gras. Eu am trantit in amestec si 3 ramurele de menta proaspata din jardiniera proprie ;), plus 40 g chips-uri de ciocolata..  iar voi.. pentru acelasi gust divin procedati la fel ;). 

Inainte sa fiarba - luati vasul de pe foc - urgentati in situatie 100 grame zahar, puneti iar vasul pe foc si amestecati usor sa se topeasca zaharul si ciocolata .. inainte sa atinga punctul de fierbere si finally nu mai frecati menta si stingeti gazul. Eu am atarnat menta de furculita si am scos-o asa brut, dar voi sa treceti compozitia prin sita.. sa iasa mai cremoasa si delicata.. eu n-am avut chef si nici nu mi-a pasat, la ce pofte m-au posedat :) ..Adaugati immediately 15 grame praf de gelatina in compozitie, amestecati pana e data uitarii pudra, innobilati-o cu 15 ml esenta de menta, o picatura mica mica de Wilton si apoi turnati-o in cupe.. Ofc, eu am dosit una in congelator ca sa ma rasfat cu ea rapid, dar voi sa o lasati la frigider.. ;)

Et voila, o dulcegarie divina cu care te tratezi cand esti singura acasa ;)) in compania unor linguri pline cu dulceata de cirese ;)!

Dragul meu, promit sa-ti pregatesc si tie cand te intorci.. Nu trebuie sa-ti urgentezi venirea doar ca sa savurezi panna cotta, ca oricum o mananc pe toata pan'ajungi :)) ofc, i'm stupidly joking... Mi-e frica, mi-e frica sa dorm singurica.. hai acasa love, ca-ti dau panna cotta si bla, bla, bla  .. ce mai vrei tu ;)

Prajitura 'dementa' cu branza dulce si afine

Ai mei sunt innebuniti dupa prajiturile cu branza dulce.. Si cum dulcegaria asta poate fi pregatita in doi timpi si trei miscari, chiar si de cea mai neexperimentata mana - ca orice i-ai face nu dai gres, vin mai la vale cu ingredientele, nu inainte de a-i sublinia aroma, savoarea, trasatura marcanta data de iz-ul puternic de menta.. ca tot e Provocarea lunii Iunie. O pregatisem sambata, deci e deja amintire.. Eu m-am alintat aseara cu o panna cotta cu menta si dulceata de cirese si-un fresh de Coldrex, ca tot sunt singura..  dar asta-i deja alta poveste.. :)

E genul ala de dulcegarie, in care adaugi, mixezi, amesteci, cuptoresti si o mananci pudrata cu un praf de stele.. Unde mai pui ca nu murdaresti decat un singur vas, pe care-l razui rapid de urme iar mai apoi stai linistit pe canapea, cu stimabila lene langa tine... e musai sa o mesteresti.. So, pentru inceput mixati bine 4 oua mari cu  180 grame zahar.

Adaugati 250 grame branza dulce, 70 grame unt si mixati.

Turnati 100 ml sirop concentrat de menta, in care eu am pus de data asta o picatura de colorant Wilton si ma repet numindu-l o replica 'originala' Louis Vuitton....va amintiti voi ce-am vrut sa zic aici..

Incorporati 250 grame faina (amestecata anterior cu 10 grame praf de copt) si 50 grame chips-uri de ciocolata. Preincalziti cuptorul la 180 grade, tapetati cu foaie de copt o tava de tort cu inel detasabil (de 26 cm diametru am folosit eu), unsa cu unt si rasturnati compozitia.

Dar branza e mai placuta in compania unor fructe, si cum eu aveam 100 grame afine la dispozitie, le-am trecut  printr-un praf de faina si le-am impiedicat la suprafata-n prajitura, dand uitarii riscul de a le gasi pe fundul tavii.. Iar toata nebunia asta de arome isi petrece cam 50 - 55 minute in cuptor la 180 grade.. .

Et voila, pudrata cu un praf de stele alb si acompaniata de afine proaspete...  pam, pam !

Bio la tigaie, cu salsa verde.. si alte cateva sub o Umbrela

Am fost o data ca niciodata ... burlaca ! ;) Si asta, pentru ca de cand m-am nascut si pana azi am ramas tot baiatul lu tata... Nu'i bai, ca batausa desi n-am fost candva, bataioasa mai sunt inca.. asa ca juma juma, fara jartiera de la nunta, ma simt olecutica barbata.. Si pe vremurile alea, singura sau nu, zacand pe canapea, cu o carte de macro uitata practic intr-un colt si un fashion magazin in mana.. mancam Jackpot sorbind dintr-o blonda sau Cola bruna, rontaiam la o aluna s'o samanta, dar fara sa ii scuip vreodata coaja in ochiul cuiva.. parol .. exclus mancatul pe strada!

Nu stiu altii cum sunt….dar eu recunosc ca anii au trecut peste mine si nu m-am facut partasa trecerii lor. Ignoranta e o binecuvantare…. am auzit candva si mi s-a parut puerila afirmatia, desi am vazut-o adesea mancata pe paine, la zi de sarbatoare. Si mi-a placut sa tratez inocenta cu superficialitate si nu invers. Anii au trecut, eu m-am transformat dintr-o fetiscana intr-o fetiscana retusata si uite asa am ajuns sa tratez superficialitatea cu inocenta. Pana cand intr-o zi, am realizat, urcand pe asa zisul taler al constiintei….ca anii au trecut peste mine, iar eu nu m-am facut umbrelor partasa, ci doar trecerii lor.

Acum, pentru cateva zile, sunt.. ca pe vremuri .. singura acasa, dar cu un alt mood si o alta cocoasa de responsabilitate in spate! Iar daca va ganditi la vreun chef, va zic clar ca nu chem pe nimeni, ca am castravetii pe fata, ceara pe maini si mustata.. (ca M. doar intr-un moment de dementa poate sa vada asa ceva)... o tastatura la-ndemana, niste argumente pro si contra in freza mea de cetatean responsabil, o cina si o tema.. responsabilizarea sociala.. toate astea se doresc practic, ca sa zic asa.. intuite printre randurile de mai jos..

Si-ncep cu cina, ca pana vine M nu mai vedeti prajituri si aluaturi, ci mancaruri simple, parfumate ca un colt de Rai... fara Jackpot, junk food, or sexy mood.  

Azi doar un piept de pui feliat snur, tras printr-un baitz de sweet mango chutney, un praf de sare de mare si unul de piper,  un dolvecel, jumate ardei, un morcov maricel.. toate feliate dupa plac, trase la tigaie cu sos de soia, si tintuite sub capac cat sa se soteze si rumeneasca-n flacari... mai precis aburi.. ca sa zic asa..

Un salsa verde ii tine companie ca musai facem referire si la Provocarea lunii Iunie... adica o mana de patrunjel, niste frunze de menta, 1 lingurita mustar Dijon, sare de mare, ulei de masline.. toate ingredientele astea pasate, aruncate la final peste puiul si delirul eco de legume.. Si sa nu uit.. un pahar de vin alb demisec, sa ne-nghitim amarul si sa spalam paharul.. ca cutia de bere (musai fara virgula) ne da o durere in plus. ... de cap ;)

Si lasand deoparte capitolul mancare, intru brusc sub Umbrela Verde si cuget la subiect.

Si-ncep cu o ‘lipicioasa’ amintire din ograda fetelor .. asta undeva prin liceu… Imi vedeam de o nevoie scurta, unanim acceptata de toti a fi fireasca, cand ma trezesc c’o giunga-n par acompaniata de niste chicoteli mult prea efeminate pentru niste ‘virgini’ .. care au crezut pentru scurt timp ca-i singura buda, desi exista acolo.. mai departe de mine.. s'un cos!:).. Atunci mi-am pus muschiul social in actiune si chiar daca nu-mi era predestinata giunga, i-a responsabilizat hand-ul altcuiva.. c’o nota scazuta la purtare si o corijenta la mate.. Si-a usturat maxim.. clar a usturat!!  

Apoi imi amintesc scurt de chilotii care picau de la etaj prin copaci, in timp ce eu, chiar si tu stimabile ne chinuiam sa invatam in sesiune privind in gol pe geam si analizand nenumarate probabilitati.. sa fie oare boxeri, sau tanga ?! Nu blamez si nici nu simpatizez cu cineva, nici macar cu mine.. Au fost vremuri cand fara voia mea cred c-am ucis simturile unui trunchi de copac cu o combinatie ucigatoare de shoturi de tequila si bere date intr-un mod bizar peste cap. Pe bune mama, nici acum nu-mi explic.. an evil person, cineva m-a pus ! ;)

Traim intr-o democratie prost inteleasa. E misto si comod sa vedem barna din ochiul altcuiva si sa nu privim in propria casa. Si cand vine vorba de pubele, chiar daca ar fi amplasate la fiecare pas, gunoiul si-ar vedea mai departe de calatoria lui indelungata pe strada.. Remarc ca exista cosuri de gunoi prin parcuri, pe strazi, pe stadioane putin mai greu .. iar acolo musai ai nevoie de un gazon de curaj sa le transmiti putin din spiritul tau verde celor care-ti ciripesc samanta-n crestet, si de cele mai multe ori ti se ia brusc cand vezi bata aia de baseball dosita sub scaunul rupt in picioare la meciul Steaua - Rapid dinainte.. Iar daca nu-ti place arbitrajul din urma disputei, nu-ti sadi o barna in ochi doar ca sa fi neaos de-al casei.. uita-te in continuare "la meci", scoate-ti mai des si cu pripoana coada dintre picioare si ia intr-un mod exemplar si civilizat atitudine!

Ce-i drept cosurile alea de prin parcuri si strazi nu ne sunt toate la-ndemana .. pe unele le gasesti la sute de metrii garduri, tu fiind cu 2 coji de banana innegrite de timp si lipite de mana, in timp ce pe unele le afli in virginitatea lor.. despielitate de pe stalpurile de inalta tensiune... si-atunci ori mananci tu si pustiul miezul problemei si coaja, ori o cari intr-o punga de hartie pana acasa...

Vorbim mereu si de multe ori deprisos de reciclare, despre colectarea selectiva a deseurilor, dar degeaba punem separat peturile si-ntr-o alta punga cojile de la cartofi si morcovi, daca tanti Geta, nu are timp sa imparta gunoaiele in pubele separate, si chiar daca n-ar mai avea picanterii de auzit si de transmis la altii, si ar cocheta cu treaba asta pe culori si arome, masina de gunoi tot le amesteca si atunci n-am facut nici o treaba, am dreptate sau ba? Si nu stiu de ce, dar am asa un crez ca-n veci vecilor nu se va termina istoria asta, fara avertismente, puncte scazute, ‘permise luate’ si amenzi usturatoare – de ambele parti – administratie vs cetatean - dar maxim de usturatoare, maxim am zis !!

Nu mai vorbesc de poluare, masini si benzinarii la orice colt de strada, de energia recuperabila, de becul uitat aprins in baia mica, pe motiv de netrecut pe acolo, de apa irosita la un simplu brush your teeth ! Nu va mai zic eu ca autoritatile au cert lucruri mult mai importante si mai palpabile de incasat decat aerul curat de pe strada.. ca stiti deja !

Si toti sau cei mai multi.. avem copii ! Iar de aici deriva multe ganduri.  Nu vorbesc despre ce ar trebui facut sistematic, pentru ca lucrul asta a fost scris deja pe tastatura si clar se afla pe desk-ul cuiva. Defectele sunt vizibile, iar daca perdeaua trupului si mintii le acopera pe atat de multe, incat dand-o putin la o parte observi hidosenia tremuranda in fata unuia care ar putea sa o recunoasca, dincolo de toate astea ar trebui sa contemplam calitatea umana in cel mai inocent si pur sens.. sa ne redescoperim umanitatea, scopul si mijloacele, sa trezim din somnul nevoii responsabilizarea sociala, sa avem grija de corpul si sufletul nostru si invariabil al limitatului Univers.

Inghetata cu sirop de menta si afine

Edi : "Eu m-am nascut pe planeta gandacilor.. Imparatul gandac mi-a dat o busola si eu am ajuns cu un avion robot in casa voastra ! "  Maica-sa surogat, pamanteanca, adica je: "Si cum ti se pare la noi Eduard ?? " Edi: "Imi place, dar cand prietenul meu (adica taica-su ;)) nu-mi pune jocul .. nu-mi mai place  !!  Si atunci il astept pe gandacul robot, sa ma intorc pe planeta mea acasa !! "

Ce pot sa zic: sunt intr-o permanenta competitie cu o planeta intreaga de gandaci.. oare cum poti sa faci fata la asa ceva? De fiecare data cand vede un gandac.. parca-si vede rudele ;)) Asa ca taica-su musai trebuie sa-i puna jocul ala 10 minute ... de 3 ori pe zi .. ca sa nu suferim in curand o deceptie ;)), iar eu fara doar si poate trebuie sa-i cumpar sau sa-i pregatesc inghetata, sa o ling pe aproximativ toata, iar lui sa-i las cosuletul ala cu urme de inghetata pe el ;)) 

Tare mult ii plac aromele de vara, desi-i tremura dintii-n barba cand uit eu sa strig..."Ediii.. nu musca din ea!!" ... Si cum m-am procopsit cu aparatul minune de inghetata, pentru care mi-a trebuit un avizat sa mi-o adune toata laolalta, le-am pregatit baietilor mei inainte sa plece in vacanta...  o inghetata cu afine de padure si sirop de menta, amintind totodata si de Provocarea lunii Iunie ! 

Pentru aromele astea imbietoare si parfumate de vara... notati asa: Se mixeaza 4 galbenusuri cu 200 grame zahar. Se pun pe foc 200 ml lapte, avand grija sa nu atinga punctul de fierbere.  Apoi se adauga laptele caldut peste galbenusurile mixate strasnic si toata compozitia asta se repune pe foc.. pana incepe sa se lege.. Separat se bat 300 ml frisca si cand s-a racit laptele se adauga usurel frisca in compozitie, alaturi de 100 ml sirop concentrat de menta.. preparat din menta proaspata sau cumparat de la market...

Cei care au aparat de inghetata, urmeaza intocmai instructiunile.. iar in caz ca inca nu aveti (desi isi merita toti banii si io una va indemn sa o puneti pe lista de shopping)... varsati compozitia intr-un recipient, adaugand si 100 g afine de padure si o dositi in congelator. Iar din 30 in 30 minute mixati-o bine, cam de 3 ori, pentru a evita formarea cristalelor de gheata... desi eu le-am lasat de multe ori virgine.. N-am imagini premergatoare acestui rezultat, am preferat timpul petrecut cu Edi, dar aceasta inghetata promite sa nu dezamageasca garantat !

Cu o asa arma la-ndemana sa tot gaseasca Eduard gandacul ala robot... ca nu mi-e ciuda.. Ii pica si busola, uita si de planeta minune! Nu-mi ramane decat sa ma-narmez cu albastru de metil si tantum roza... in timp ce el ma lauda la fiecare limbuta lipita pe-nghetata si-mi spune intr-una ... "hmmm..  imi place mult aici.. imi place la voi ! " .. in timp ce eu ma topesc .. !

Tarta cu cirese

Ma amagesc uneori spunandu-mi ca's conservatoare, pentru ca lenea si-a gasit in mine o tipa tare confortabila. Asa ca azi.. iar tarta.. Da are o miza mare, e cu cirese, esenta de migdale, parfum de vanilie..... o adevarata fericire inlantuita in arome, fara motive de ingrijorare, pentru ca nu dureaza prea mult... nici s-o mesteresti, nici s-o mananci.. Am pregatit-o pentru Eduard si scumpii mei parinti, fara de care as fi un suflet pustiit in ganduri desarte. Azi, Eduard a plecat in vacanta la bunici si m-a lasat ca p'un stranger cu tic balbait obsedata de propriul copil. Imi repet obsesiv ca doua luni vor trece-n doua zile si plutesc fara voie departe cu gandul. Ar fi mult mai usor sa dau piept cu ratiunea, dar nu vreau sa omor un vis.. si mai ales pe acel calator... Asa ca respir o data cu el, incerc sa-i simt sufletul si-ncerc sa nu-i transmit deloc ce-mi invadeaza mie trairea.. Combinatia haotia de idei absurde ce ma macina in lipsa, ma fac din motivanta - o sociopata ce-si delimiteaza hotarul de neliniste.. in incercarea de a nu-mi mima nici macar profunzimea gandului.. Deja mi-e atat de dor, incat sufletul imi mistuie trupul ca pe-o molima, iar ganduri percepute drept teama de a nu fi uitata, ma lasa fara armura.  Si cu o ultima suflare, pana la urmatorul telefon fara fir, cand vocea lui o sa-mi coloreze iar sufletul, .. va vorbesc despre tarta..

Simpla, pictata special pentru minunea mea, in nici mai mult de 15 minute, pentru a-mi cere iertare timpului si nesansei ce ne desparte printr-un drum de 300 km.. Se intinde cu delicatete o foaie de aluat frantuzesc de 450 grame (7 days)  pe o tava de tarta cu diametrul de 26 cm.. unsa cu unt.. 

Cele din urma 800 grame cirese sortite lunii Iunie se amesteca cu 2 linguri cu varf - faina, 8 linguri zahar, 30 ml esenta de vanilie, 15 ml esenta de migdale. 

Le urmeaza 30 grame unt faramitat peste aceasta compozitie..   iar totul se revarsa peste aluatul cu pricina si se inveleste intr-un decor contemplativ de vara..

Tema asta se baga in frigider pentru 20 minute. Apoi i se feresc marginile cu o folie de aluminiu si se aseaza cu grija in cuptorul preincalzit la 220 grade.. timp de 50 minute. Dupa 40 minute o dezbracati de protectie si o lasati in voia arsitei cuptorului.. Va uitati pe gaura cheii si daca povestea verii e inca necoapta ii lasati protectia pe margine.. si o eliberati caldurii mai spre finalul coacerii..  La urma inveliti minunea asta cu un praf de stele alb si o abandonati timpului si sortii.. care / cum doriti.. sau o serviti.

Noi ne-am delectat frateste simturile... eu cu portia de inghetata de menta cu afine de padure ce-i tine companie desertului lu fii-miu, iar el cu dulcegaria asta colorata doar imbibata in esenta de inghetata.. Cat despre restu'..  la pachet ;)

E o invazie de arome.. intr-o poveste magica ce poate provoaca delirul intr-un exces de luciditate... 

Reteta imi apartine !